Viața pe care ți-ai ales-o, te pune la încercare- Silvia Urlih

Tot ceea ce trăiești în această viață : nenoroc, neșansă, jigniri, neiubire, boală, esecuri, momente de răscruce, toate vin pentru a-ți testa limitele suportabilității din punct de vedere psihic,  sau sufletesc .

Din experiențele neplăcute pe care le-ai depășit, ai învățat ceva în așa fel încât să nu mai repeți greșelile pe care le-ai făcut de te-au adus la acele experiențe neplăcute ?!

 Viața, viața pe care ți-ai ales-o, te pune la încercare… Unele sunt teste ușor de trecut, altele sunt adevărate cutremure care îți clatină ființa din temelii.

Tu, omule, poți înțelege, poți accepta, că fără aceste teste, viața ți-ar ar fi  un drum drept, frumos pietruit, usor de străbătut?! Dar, știi ceva ?! Acest drum drept, fără labirinturi, nu duce nicăieri… Poate duce doar spre a te mulțumi să trăiești ca un milog, ca o slugă. Te poate îndemna și determina să acceptți să trăiești în compromisuri fără număr.

Îți stă la îndemână să alegi a fi un om liber, un om umil, sau un sclav al propriilor tale alegeri,.

Răspunde cu încredere provocărilor vieții… Nu ai ce pierde ! Poți să-ți depășești limitele și, la un moment dat, vei ajunge să pășești pe drum drept, asfaltat.

Gândește pozitiv, pentgru că, chiar  EȘTI CEEA CE GÂNDEȘTI !

Ca să obții în viață ceea ce–ți dorești, trebuie în primul rând să știi foarte bine ceea ce vrei, trebuie să fii farte hotărât în ideile și visurile tale.

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri  - Silvia Urlih 

Cuvântul rănește, fapta vorbește !- Silvia Urlih

Da, cuvântul rănește și rănește al naibii de rău  și lasă urme și răni greu de vindecat.

Da, fapta vorbește, atunci când respecți sau iubești un om. Pe un om, fie el femeie sau bărbat, îl poți cuceri cu fapte… fapte frumoase ( nu mă refer la bani sau daruri scumpe)

Nu vei fi nicicând fericit și nu vei cunoaște nicicând adevărata împlinire și iubire, atâta timp cât vei fi torturat de idea că cineva(poate fi fostul sau fosta) este mai fericit decât tine, atâta timp cât gânduri de ură și invidie te vor măcina.

Nu vei fi nicicând fericit, dacă nu înveți să-ți asculți șoapta sufletului care-ți urlă în ureche să mergi mai departe.

Nu vei putea fi fericit nicicând, atâta timp cât vei fi plin de ură și de răzbunare.

Nu vei fi fericit niciodată, atâta timp cât vei răni pe cineva (care face parte din prezentul tău) cu vorbe sau cu fapte rămase din trecutul vieții tale, care te-au determinat să fii în defensivă, să te aperi de ceva ce a fost de fapt în trecut.

Doar cel cumpănit la vorbă, iertător și înțelegător, poate gusta din apa dulce a fericirii. Doar cel care gândește, înainte de a rosti anumite vorbe, este un înțelept. Doar acela se poate scălda în apa vie a trăirii vieții în echilibru cu sine însuși. 

       Dragilor… nu uitați niciodată, cuvântul rănește, fapta vorbește !

Înțelegeți că doar sufletul (bietul de el) este deținătorul înțelepciunii și al adevărului. El poate deveni sanctuarul în care corpul, gândirea  și rațiunea se pot reuni, pentru a te ajuta să devii( la un moment dat și doar atunci când ești pregătit) una cu iubirea divină.

 De cele mai multe ori, iei decizii raționale și nu iei în seamă simțămintele (glasul sufletului). Ceva ne spune să facem acel lucru, în același timp cu acel ceva care ne șoptește : nu face asta. Știu, e greu să identifici ce ne spune mintea cu ce ne spune intuiția, (sufletul) .

Poți lăsa mintea să te păcălească ? Da, o poți lăsa de zeci , de sute, de mii de ori. Dar, dacă ești atent la ceea ce a fost, poți concluziona și trage concluzii. Ce decizii ai luat cu mintea și ce decizii ai luat cu sufletul ( feelingul). Cât de mult ne păcălim noi înşine atunci când nu trăim momentul prezent !

Ne păcălim că trecutul era mult mai frumos şi devenim nostalgici când ne gândim la alte relaţii, alte joburi, alţi oameni care erau în jurul nostru sau chiar alte eu-uri ale noastre.

Ne păcălim că viitorul va fi mult mai promiţător, captivant sau fericit, visăm cum va fi când vom ajunge într-un anumit punct pe care acum doar îl gândim : un job mai bun, o relaţie de cuplu mult mai echilibrată, un corp mult mai suplu, o relație de amor,  sau cine știe ce altele. Dar… faci ceva ca să ajungi acolo ?! Stai în pat și visezi cum faci dragoste cu iubita (virtuală) , deși ești impotent. Mănânci tone de alimente și-ți imaginezi că de fapt nu mănânci…îți imaginezi cum slăbești mâncând…Mnoh…

Pendulezi între trecut şi viitor, un viitor pe care-l visezi și pe care ți-l dorești , dar nu faci absolut nimic să-ți schimbi tabieturile, ba mai mult, uiți, sau nu conștientizezi cât de important este prezentul, cu toate provocările, neajunsurile şi obstacolele sale.

Dacă te-ai trezi, dacă ai fi „treaz”, dacă ai fi atent la ceea ce îți transmite feelingul, poate că la un moment dat ai înțelege că experiențele trăite ți-au fost  daruri , sau lecţii, sau  experienţe.

Nu-ți lăsa mintea să te controleze. Ea te poartă ori în trecut, ori într-un viitor iluzoriu, un viitor la care tu visezi dar poate fi mult prea idealist. Nimeni nu-i perfect și fără de păcate sau de defecte.

Încearcă să trăiești cât mai mult în prezent. Lasă lucrurile să curgă așa cum vin, pentru că universul știe ce e mai bine pentru tine. Dă-ți voie să simți și ascultă ce-ți transmite divinitatea, pentru că ea îți vrea doar binele.

Ascultă-ți sufletul (care e conectat la univers, deci la divinitate) și nu vei mai răni pe nimeni. Nu mai lăsa tarele trecutului să-ți influențeze reacțiile din prezent, pentru că… iar dai cu bâta în baltă și vei răni pe cine chiar nu merită să fie rănit și chiar îți vrea binele. Nu toată lumea e rea și-ți  vrea răul. Printre miile de lanuri cu ciulini se găsesc și maci… plăpânzii maci.

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri  - Silvia Urlih 

Ce mișto e să faultezi viața! - Silvia Urlih

„Frumusețea iese din interior”. Am auzit mereu acest slogan. Ce înseamnă asta ?! Nu contează ce vârstă ai. Ce contează ? Contează să faci doar ceea ce-ți dorești. Contează să te accepți așa cum ești. Îmbătrânești ?! Și ce dacă îmbătrânești…face parte din cursul firesc al vieții.

Dar, ce contează cel mai mult ? Contează să fii fericit și să-ți vezi fericirea venind de pretutindeni. Ce înseamnă să fii fericit ? Înseamnă să te bucuri din orice.

Uite, eu acum sunt fericită când văd cum la geamul meu, ramurile înmuguresc, înfrunzesc și înflorec de la o zi la alta. Ce poate fi mai frumos decât să vezi cum natura se trezește la viață, cum crengile ce până ieri erau gri, azi deja prind culoare…. Verde, alb, roz. Poimâine vor da rod, se vor naște fructe numai bune de mâncat.

Însă, știi ce este cel mai important ? Să știi să te fericești de fericirea celor din jur. Dacă cei din jurul tău sunt fericiți, cu siguranță că și tu te molipsești de fericirea lor.

Da, fericirea, împlinirea și liniștea sufletului îți pictează chipul. Împăcarea cu tine însuți îți pictează chipul în colorile tinereții.

Ce dacă în buletin scrie că ai 60 de ani, dacă realitatea arată că ai avea ceva în jur de… 45 – 50 de ani. Ceea ce scrie în bulletin sunt doar niște cifre.

Hmmm… ce mișto e să faultezi „viața” !!!!

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri  - Silvia Urlih 

Schimbarea vine doar din iubirea față de tine și de partener. - Silvia Urlih

De multe ori, rămânem, sau intrăm într-o relație, din motive care nu au legătură cu iubirea, ci cu altceva.

Poate că din teama de singurătate, sau din alte motive, (copii, lipsă serviciu, lipsă casă, rușine de lume, vârstă mai înaintată), accepți să trăiești lângă un partener pe care, de fapt, nu-l mai iubești, sau nu-l iubești pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce-ți oferă financiar, sau pentru ceea ce ți-ai dori să fie.

Încerci să-l determini să se schimbe. Dar, cum să schimbi un om care are o anume educație din familie, care are anumite caracteristici comportamentale, care are un anume trecut ? „Lupu-și schimbă părul, dar năravul, ba”

Este o iluzie să credem că putem schimba comportamentul cuiva, doar prin iubire și sacrificiu de sine. Dacă iubești, te schimbi pentru partener. Dacă te iubește, se schimbă pentru tine. E simplu, nu-i așa ? Da, e simplu de spus dar greu de pus în practică.

Care ar fi soluția ?! Să alegem un partener cu care să rezonăm, cu care să fim compatibili din toate punctele de vedere. Întreabă-te : poți să-ți iubești și să-ți accepți partenerul așa cum este, cu calități dar și cu defecte ?  

De ce să intri într-o relație cu cineva cu care nu rezonezi, când poți să-ți mai dai o șansă și să cauți persoana potrivită ție? De ce să accepți să continui să trăiești într-o relație toxică, urmărind anumite avantaje, care de regulă sunt financiare ?

Dacă ești iubit, respectat și prețuit, răspunde-i partenerului cu aceleași sentimente, dacă nu, pleacă.

Dacă te iubește, își schimbă comportamentul sau felul de afi, dacă nu… asta e.

Ori îți accepți partenerul așa cum e, ori… lasă-l să plece din viața ta. Dacă nu pleacă de bună voie, arată-i ușa, sau pleacă tu. Niciodată nu-I prea târziu să schimbi ceva în viața ta. Nu-ți complica viața și nu accepta compromisuri la infinit, că doar o viață ai, nu-i așa ?! decât o viață de calvar, mai bine o viață liniștită, de unul singur.

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri - Silvia Urlih 

Iubirea de dincolo de nori - Silvia Urlih

Crezi în reîntrupare ? Crezi că raiul e dincolo de nori și că iadul e aici pe pământ ? Crezi că vom reveni în iad, dacă nu ne-am învățat încă lecțiile ? Crezi că revenim pe pământ pentru a ne reeduca ? Crezi că sufletul e nemuritor și că trupul ne este doar o haină pe care o purtăm de câte ori revenim pe pământ, adică în… purgatoriu ?

Eu, m-am întors pe pământ, m-am întors spre mine, ca-ntr-o aruncare în gol, o aruncare care s-a dovedit a nu fi un prea-plin de iubire, dar în care m-am învăluit și care m-a protejat.

M-am întors iar spre mine, din cerul în care m-am simțit iubită. M-am simțit bine când am zburat spre Pământ,  m-am simțit bine și în cealaltă dimensiune.

M-am întors pe pământ și… nu mi-a fost bine absolut deloc. Poate că m-am lăsat ghidată doar de gândire, de rațiune și nu de suflet ? Poate că am făcut prea des alegeri greșite și nu mi-am ascultat sufletul ? Cu siguranță că așa a fost.

M-am întors dintr-un ocean al iubirii, cu încredera că m-am aruncat într-un ocean de iubire și am așteptat să primesc iubire. Nu a fost așa, dar încă mai sper.

Am crezut că atunci când intenția îți este curată și tot ce vrei este să trăiești în iubire, primești la schimb același lucru. Se pare că m-am înșelat. Dar… NU RENUNȚ !

M-am întors din infinit, să-mi trăiesc puțin finitul de pe acest pământ. Dar, uite că, mă apropii de finalul vieții și încă nu am primit ce mi-am dorit încă din anii copilăriei.

Așa o fi în viața trăită pe Pământ ?! 

Știi ceva ? Eu sunt o luptătoare și o învingătoare și știu că speranța nu moare niciodată… se stinge o dată cu trăirea, se stinge atunci când lumânarea vieții refuză să mai ardă. Nu renunț până când nu mă voi întâlni cu iubirea pe care am simțit-o acolo, dincolo de nori.

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri  - Silvia Urlih 

Nu e firesc să împarți singurătatea în doi. - Silvia Urlih

Uneori, ne simţim singuri, pentru că ne lipsește ceva din viaţă (afecțiune, iubire, înţelegere, armonie).

Uneori, ne simţim singuri pentru că cineva ne  lipseşte din viaţa noastră (un iubit/iubită, un suflet drag care a plecat dintre noi, un părinte de al cărui umăr am avea atâta nevoie, un copil care e mult prea departe, un prieten bun cu care ne vedem tot mai rar).

Cu toate că învăţăm de-a lungul experienţelor trăite  că unul dintre cele mai importante lucruri este să ne fim ÎNTREGI şi să găsim în noi înşine resursele de care avem nevoie, este uman să acceptăm, că singurătatea face parte din viaţă și că durerea lacrimilor, de multe ori, este binevenită.

Crezi că este firesc să ne simţim singuri, chiar dacă suntem înconjuraţi de mulţi oameni minunaţi ? RRăspuns : nu nu este firesc.

Trebuie să acceptăm că este firesc să ne fie dor şi să tânjim după cineva alături de care ne-am putea trăi viaţa așa cum ne-am dori ? Răspuns ? Da, este firesc să suferim de dorul cuiva drag.

Trebuie să acceptăm că este firesc să ne dăm voie să curgem o dată cu valul de emoţii care vin alături de sentimentul însingurării.

Trebuie să acceptăm că este firesc să mai plângem de dorul cuiva drag.

Trebuie să acceptăm că este firesc și că acest firesc, face parte din viață ! Nu suntem roboți care pot fi dirijați de taste. Oamenii râd, plâng, se bucură, suferă.

Știi ce e cel mai important în toată ecuația asta a singurătății ? Să conștientizezi că e alegerea ta și că totul e perfect normal și firesc, tocmai pentru că tu ți-ai ales acest mod de a trăi. Ai ales să trăiești o perioadă singur, pentru că mai ai unele lucruri de rezolvat tu cu tine însuți.

Este foarte important pentru tine să reușești să depășești perioada în care te doare și ți-e dor.

Ce nu este firesc ? Nu e firesc să împarți singurătatea în doi. Asta doare cel mai tare. Nu este firesc să stai alături de cineva, ani și ani de zile, de cineva care nu te împlinește și care nu se ridică la nivelul dorințelor și așteptărilor tale, deși ai depus toate eforturile pentru a se schimba ceva în relație. Da, repet, la construirea relațiie, pentru că, într-o relație, trebuie să lucrezi zilnic, ani și ani de zile.

Singurătatea în doi ( mă refer la o relație de iubire) doare cel mai tare. E infernal de greu să stai lângă cineva care respinge comunicarea, dialogul. Lipsa de comunicare duce inevitabil, la răcirea relației dintre parteneri și apoi la inevitabila despărțire. Cine rezistă să stea într-o relație fără nici un viitor și în compromisuri, e alegerea lor.

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri - Silvia Urlih 

Ești în „acasă” al tău ? - Silvia Urlih

Cu certitudine că și tu te-ai lăsat amăgit de vorbe frumoase, de cuvinte pe care le așteptai și care te-au flatat, de gesturi amabile care te-au amețit prin … „sinceritatea” lor.

Însă, la un momentdat, ai constatat că nici cuvintele și nici gesturile nu erau firești. Erau doar lingușeli. Ai constatat că, cel care te-a lingușit, te-a făcut să suferi, sau ți-a adus prejudicii. Poți fi lingușit de partener, de prieten, de patron, de angajat, etc. De ce te lingușeșc ? Pentru avantaje materiale, pentru că urmăresc ceva de la tine. Ce este de fapt „lingușirea” ? E falsitate.

Întâlnim în viață oameni care îți spun că nu te-ar părăsi niciodată, dar care te vor părăsi imediat ce dai de greu, chiar dacă ți-au jurat iubire sau prietenie veșnică. Oare doar să te fi lingușit pentru a obține unele beneficii ?

Și, uite-așa, din dezamăgire în dezamăgire, ajungi să cauți un „acasă” al tău, un „acasă” unde să te simți în largul tău.

Doar oamenii buni, împăcați cu ei înșiși și fericiți, pot împărți și altora fericire ! Deci, dacă tu ești fericit, voi fi și eu.

Uitându-mă în urmă la viața mea, conștientizez că de fiecare dată când am spus DA la orice provocare, pentru că așa am simtit, nu am greșit. Chiar dacă „da”ul meu a fost o alegere greșită, tot am realizat ceva, pentru că am mai învățat o lecție a vieții. Am ajuns aici, unde sunt acum, pentru că am mers mai departe, chiar dacă în față mi se arăta un drum necunoscut. Sunt convinsă că și ție ți s-a întâmplat asta. Și, tot așa, din acceptare în acceptare, din „da” în „da”, am ajuns să înțeleg de ce am tot spus „da”, am ajuns să înțeleg unde îmi este acel drag „acasă”.

„Acasă”, este acel spațiu în care să ne simțim bine, unde ne simțim prețuiți, respectați, unde  ne putem simți în largul nostru, fără a ne cenzura gesturile sau cuvintele ( nu mă refer la gesturi sau cuvinte violente); un „acasă” care reprezintă mediul în care ne simțim în siguranță, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, unde să existe respect față de intimitatea și limitele fiecăruia, unde putem să vorbim liber și unde putem să ne exprimăm emoțiile fără să fim criticați sau pedepsiți pentru asta.

Însă, din nefericire, în multe cazuri, nu este așa. Ajungi acasă și te simți străin în casa ta. Nu te regăsești în acel „acasă” al tău, pentru că ești obligat să faci, iar și iar, compromisuri.

„Acasă” nu este neapărat locul unde te-ai născut și ai trăit, ci poate fi oriunde în lumea asta, important este să te simți bine și relaxat.

Tu ți-ai găsit locul ? Ți-ai găsit acel „acasă” al tău? Ai puterea să nu te mai lași lingușit de farisei?

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri  - Silvia Urlih 

Părinții sunt exemplu pentru copiii lor. - Silvia Urlih

Copiii care au văzut în familia lor certuri, bătăi, jigniri, umilințe, au de suferit toată viața.

Copiii care au fost abuzați, neglijați, maltratați, respinși, umiliți, criticați, își vor forma în timp o părere negativă despre sine și, într-un fel sau altul, aproape toți se vor simți lipsiți de valoare, nedemni de a fi iubiți, și poate că nu vor avea curaj să iubească. Vor avea traume de care , cu greu se vor putea vindeca.

Dacă sunt maltratați fizic, cu siguranță vor maltrata la rândul lor pe alții. Dacă au fot manipulați emițimonal, for face la fel. Copiii cărora li s-a strivit personalitatea, vor face la fel. Copiii cărora li s-au tăiat aripile, vor face la fel.

Părinții sunt exemplu pentru copiii lor.

În relația cu părinții, unii dintre copii se vor simți responsabili, vis-a-vis de ceea ce simt aceștia, de ceea, vor considera că este de datoria lor să-i mulțumească, să nu le iasă din cuvânt, vor considera că trebuie să-i facă fericiți și se vor strdui să facă doar ceea ce li se spune. Nu vor avea curajul să ia decizii proprii, ci, cele mai multe decizii le vor lua în funcție de aprobarea sau dezaprobarea părinților, și vor face tot ce le stă în putință  să li se împotrivească.

Unde duc însă toate astea ? Duc la strivirea personalității, la lipsa de curaj, la neîncrederea în sine, la multe frustrări, devin introvertiți și nu vor avea niciodată curajul să ia decizii după bunul lor plac.

Te-ai întrebat vreodată dacă te poți elibera de toxicitatea care, într-un fel sau altul, îți domină viața?

Dragii mei părinți ! Nu uitați că, în funcție de educația pe care i-o dați copilului, veți fi, sau nu, mulțumiți de realizările lui. Face-ți-vă timp să stați cât mai mult cu copiii voștri. Fericirea copilului nu se poate cumpăra nici cu tablet, nici cu telefoane de ultimă generație, nici cu bani la discreție...nu se poate cumpăra decât cu afecțiunea și cu iubirea voastră. Ce dai, aia primești. Nu uitați că anii trec și că îmbătrâniți. Să nu vă mirați când copiii voștri, la bătrânețe, vă vor oferi ceea ce voi le-ați ofertit: LIPSA TIMPULUI.

P.S. Am fost un copil maltratat fizic și psihic de către părinții mei, dar am reușit să mă vindec de toate frustrările și rănile. Dacă eu am reușit ( cu foarte mulă greutate) să-mi depășeșc limitele, reușești și tu ! Eu, am avut grijă de părinții mei, până în ultima lor clipă. Am reușit să-mi depășesc limitele, să-i iert, să mă iert și să-mi fac „datoria” de copil. Vindecați-vă de angoasele și de rănile pe care părinții, în neștiința lor, vi le-au provocat. Atât au putut ei, atât au învățat și ei de la părinții lor.

Știi tu „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”

fragment din cartea „Gânduri ascunse-n gânduri - Silvia Urlih 

Caută-ți sufletul și stai la povești cu el - Silvia Urlih

De când nu ai mai stat la taclale cu sufletul tău ? De când nu i-ai mai ascultat dorințele ? De fapt, ai stat vreodată să povestești cu sufletul tău? Știi cum să faci asta? Unii știu, mulți însă, habar nu au ce înseamnă a sta la povești cu propriul suflet. Nu sunt în măsură să dezvolt acest subiect, pentru că nu sunt specialist ( deși acum știu cum să stau la taclale cu sufletul meu). Sunt unii mai specialiști decât mine. Sunt cei care au studiat, care au făcut școli și au analizat acest fenomen. Pot spune doar că, eu am învățat singură să-mi ascult sufletul. Dacă eu am putut, poți și tu. Trebuie doar să-ți dai voie să SIMȚI.

Dacă te simţi neînţeles şi neapreciat, dacă nu ai înțeles încă, care îți este esenţa vieții, dacă nu ai înțeles până acum, care îți este misiunea de pe acest pământ, dacă continui să te ascunzi în spatele măştilor pe care ți le-ai construit ca să supravieţuieşti şi simţi că nu mai poţi trăi în acest fel, caută-ți sufletul și stai la povești cu el ! Nici nu știi ce taine îți va dezvăui el, sufletul !

Da, ai ajuns să fii plin de cicatrici, dar, trebuie să înțelegi că cicatricile din suflet îți sunt de fapt chei cu care ai deschis puteri de care habar nu aveai că le ai. Cicatricile te-au făcut omul puternic de azi. Ai fost rănit, dar ai avut curajul să cauți și să găsești balsam pentru răni. Dacă ai reușit să te vindeci și să o iei iar și iar de la capăt, înseamnă că deja ai ajuns să conștientizezi că ceea ce urmează să ți se întâmple, se va întâmpla oricum, pentru că, așa îți este destinul, iar tu vei găsi soluții să treci peste toate, pentru că ești deja vindecat de rănile trecutului..

Ai ajuns să fii cine ești, ești ceea ce azi ești, pentru că așa ți-au fost alegerile. Te plângi ?? De ce te plângi ? Te vaieți și-ți plângi de milă ? De ce te văicărești ?! Are rost să-ți tot spui: n-am avut noroc în viață ?! Tu ai ales să-ți trăiești viața așa cum ți-ai trăit-o ! Mulțumește-i lui Dumnezeu că încă trăiești, că încă ești sănătos !

Mulțumește-i lui Dumnezeu că te-a scos din noroiul în care te complăceai să înoți !

Mulțumește-i lui Dumnezeu că nu te-a lăsat să „bolești”, datorită bolilor pe care ți-ai dorit să le ai, doar ca să evadezi puțin din cotidian !

Mulțumește-i lui Dumnezeu și uită că L-ai băgat în ecuația alegerilor din viața ta. Nu-ți mai tot spune : „de ce mă bate Dumnezeu” ?

Ascultă-mă bine, omule ! Dumnezeu nu bate pe nimeni, pentru că El este iubire ! Noi îi suntem copii și El ne iubește pe toți. Noi, proștii de noi, căutăm un vinovat pentru tot ceea ce ni se întâmplă în viață. Și, cine să fie veșnicul vinovat? Dumnezeu. De ce ? Pentru că El este nevăzut și, nu-i așa… ce ușor este să dai vina pe cineva, mai ales pe cineva pe care nu-l știi și nu-l vezi.

O dată cu trecerea timpului, ar trebui să îţi dai seama și să conștientizezi, că, fiecare experienţă trăită, fiecare greșeală pe care ai făcut-o, nu o vei mai repeta niciodată.

Ar trebui să înțelegi și să îţi dai seama că cel care umileşte, sau dispreţuieşte, sau rănește, sau jigneștre, sau urăște, mai devreme sau mai târziu, va trăi aceleaşi umilinţe dispreţ și durere. Ar trebui să înțelegi că, cel care te-a rănit fără un motiv, va suferi, fără ca tu să-i fi dorit asta. Știi tu… legea bumerangului: ce dai, aia primești.

Învață să ai răbdare. Poate că, cu timpul, o să înveţi că dacă grăbești sau forțezi lucrurile, atunci când ele într-adevăr se vor înfăptui, nu vor mai fi aşa cum sperai. De ce ? Pentru că în loc să-ți urmezi drumul drept, ai ales să alergi prin labirint. Ai ales prin graba ta, să-ți schimbi soarta.

Cu timpul, poate că îţi vei da seama că vei înțelege că, cel mai bine pentru tine nu este viața trecută sau viitorul pe care ți-l dorești, ci momentul pe care-l trăiești exact în acest moment. Știi tu… trăiește-ți clipa !!

Omule drag ! Trebuie să înțelegi că cel mai important pentru cite este să conștientizezi că nu poți fi învins de nimeni, cid oar de tine însuți !

Implementează-ți în minte acest mesaj bagă- bine la cutiuță că,  EȘTI UN INVINGĂTOR !

Privește-te zilnic în oglindă cu blândețe, cu înțelepciune, cu iertare și cu înțelegere. Astfel, vei reuși să vezi în fața ta învingătorul din tine !

Învață să nu mai judeci pe nimeni ! Învață să-i iei pe fiecare, așa cum au ales să-și trăiască viața! Lasă-i în plata lor, lasă-i cu alegerile lor. Nu-ți mai consuma timpul și energia cu personae refractare sau optuze.

Invață lecția cea mai important : nu mai dori să moară și capra vecinului. Ai grije de tine și de… caprele tale.

Învață să stai cât mai des la povești cu sufletul tău. El știe cel mai bine ce e bine pentru tine.

fragment din cartea „Gânduri ascunse-n gânduri ” - Silvia Urlih 

Judecându-i pe alții, te judeci de fapt pe tine - Silvia Urlih

Cine-i judecătorul suprem? Cine ne poate judeca alegerile? Cine ne poate judeca faptele? Eu știu și știi că și tu știi.

Se spune că frumuseţea este trecătoare, se spune că sufletul este nemuritor, iar caracterul ni-l construim prin educația din familie, la școală, în școala vieții și, cel mai important, se construiește în timp.

Viaţa ne-a arătat că, nu există frumuseţe fără puțin urât, nu poți simți dulcele fără să simți amarul. Nu poți fii bun, fără să experimentezi suferința. Nu există bun fără rău, bunătate fără puțină „prostie”, și, mai presus de toate, fericire fără tristețe.

Din nefericire, doar suferința îi înțelepțește pe unii oameni. Da, doar pe unii, pentru că pe alții îi înrăiește și-i îndepărtează de divinitate. Doar suferința sufletului sau al trupului, te determină să fii mai îngăduitor cu câte unii. Spun cu câte unii, pentru că nu orice persoană merită să i te dedici sau să-i înțelegi.

Înfrângerea, ar trebui să te facă mai puternic, mândria realizărilor din viață te fac mai puternic, iar comportamentul frumos, te face demn. Puterea și iscusința de a te ridica din îngenunchieri, iar și iar, e vitală în viaţa unui om.

Judecându-te pe tine, poți ajunge la un moment dat, la înțelepciunea de a fi la unison cu binele și bunul din tine.

Judecându-i pe alții, te judeci de fapt pe tine însuți. Judecând greșelile altora, judeci de fapt greșelile tale, greșeli de care nu ești conștient, sau pe care nu accepți să ți le vezi. Arătând cu degetul spre alții, nu faci altceva, decât să te împroști pe tine cu noroi. Și, faci asta fără să conștientizezi.

Deci ?! Analizează-te și judecă-te mai întâi pe tine. După ce te analizezi și ajungi la o anume concluzie, iartă-te și nu mai repeta ceea ce te-a determinat să scazi în ochii tăi.

Nu-i ușor, nu-i așa ? Nu-i ușor să te judeci să te analizezi și să te critici pe tine. Nu-i ușor, pentru că, nu-i așa… ce ușor este să-i judeci , să-i analizezi și să-i critici pe alții ! Ce bine vezi paiul din ochiul altuia, fără a-ți vedea parul din ochiul tău !

Și da, frumusețea trupului li al chipului, sunt trecătoare, însă, caracterul rămâne, cu el mori. Caracterul te definește, îți este eticheta pe care o porți și care te definește. În funcție de character ești apreciat, sau din contra, reprobat. Alegerea este la tine. În funcție de felul în care te comporți cu cei din jurul tău, ești sau  nu apreciat.

Respectul se câștigă respectându-i pe cei de lângă tine. Respectul și aprecierea nu se cumpără. Poți fi doar lingușit.

Încearcă să lași loc de „bună ziua” sau „seară bună” ! Lasă-i pe fiecare să-și trăiască propriile alegeri. Știi tu ce drame se pot afla în spatele unor atitudini refractare ? Știi tu ce l-a determinat pe un anume om să ia o anume atitudine vis-à-vis de restul lumii ? hai să ne scoatem mai întâi parul din ochi și apoi să vedem paiul din ochiul altora!

fragment din cartea „ Gânduri ascunse-n gânduri ” - Silvia Urlih