Nu e firesc să împarți singurătatea în doi. - Silvia Urlih

Uneori, ne simţim singuri, pentru că ne lipsește ceva din viaţă (afecțiune, iubire, înţelegere, armonie).

Uneori, ne simţim singuri pentru că cineva ne  lipseşte din viaţa noastră (un iubit/iubită, un suflet drag care a plecat dintre noi, un părinte de al cărui umăr am avea atâta nevoie, un copil care e mult prea departe, un prieten bun cu care ne vedem tot mai rar).

Cu toate că învăţăm de-a lungul experienţelor trăite  că unul dintre cele mai importante lucruri este să ne fim ÎNTREGI şi să găsim în noi înşine resursele de care avem nevoie, este uman să acceptăm, că singurătatea face parte din viaţă și că durerea lacrimilor, de multe ori, este binevenită.

Crezi că este firesc să ne simţim singuri, chiar dacă suntem înconjuraţi de mulţi oameni minunaţi ? RRăspuns : nu nu este firesc.

Trebuie să acceptăm că este firesc să ne fie dor şi să tânjim după cineva alături de care ne-am putea trăi viaţa așa cum ne-am dori ? Răspuns ? Da, este firesc să suferim de dorul cuiva drag.

Trebuie să acceptăm că este firesc să ne dăm voie să curgem o dată cu valul de emoţii care vin alături de sentimentul însingurării.

Trebuie să acceptăm că este firesc să mai plângem de dorul cuiva drag.

Trebuie să acceptăm că este firesc și că acest firesc, face parte din viață ! Nu suntem roboți care pot fi dirijați de taste. Oamenii râd, plâng, se bucură, suferă.

Știi ce e cel mai important în toată ecuația asta a singurătății ? Să conștientizezi că e alegerea ta și că totul e perfect normal și firesc, tocmai pentru că tu ți-ai ales acest mod de a trăi. Ai ales să trăiești o perioadă singur, pentru că mai ai unele lucruri de rezolvat tu cu tine însuți.

Este foarte important pentru tine să reușești să depășești perioada în care te doare și ți-e dor.

Ce nu este firesc ? Nu e firesc să împarți singurătatea în doi. Asta doare cel mai tare. Nu este firesc să stai alături de cineva, ani și ani de zile, de cineva care nu te împlinește și care nu se ridică la nivelul dorințelor și așteptărilor tale, deși ai depus toate eforturile pentru a se schimba ceva în relație. Da, repet, la construirea relațiie, pentru că, într-o relație, trebuie să lucrezi zilnic, ani și ani de zile.

Singurătatea în doi ( mă refer la o relație de iubire) doare cel mai tare. E infernal de greu să stai lângă cineva care respinge comunicarea, dialogul. Lipsa de comunicare duce inevitabil, la răcirea relației dintre parteneri și apoi la inevitabila despărțire. Cine rezistă să stea într-o relație fără nici un viitor și în compromisuri, e alegerea lor.

fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri - Silvia Urlih