Cine-i judecătorul suprem? Cine ne poate judeca alegerile? Cine
ne poate judeca faptele? Eu știu și știi că și tu știi.
Se spune că frumuseţea este trecătoare, se spune că sufletul
este nemuritor, iar caracterul ni-l construim prin educația din familie, la
școală, în școala vieții și, cel mai important, se construiește în timp.
Viaţa ne-a arătat că, nu există frumuseţe fără puțin urât, nu
poți simți dulcele fără să simți amarul. Nu poți fii bun, fără să experimentezi
suferința. Nu există bun fără rău, bunătate fără puțină „prostie”, și, mai
presus de toate, fericire fără tristețe.
Din nefericire, doar suferința îi înțelepțește pe unii
oameni. Da, doar pe unii, pentru că pe alții îi înrăiește și-i îndepărtează de
divinitate. Doar suferința sufletului sau al trupului, te determină să fii mai
îngăduitor cu câte unii. Spun cu câte unii, pentru că nu orice persoană merită
să i te dedici sau să-i înțelegi.
Înfrângerea, ar trebui să te facă mai puternic, mândria
realizărilor din viață te fac mai puternic, iar comportamentul frumos, te face
demn. Puterea și iscusința de a te ridica din îngenunchieri, iar și iar, e vitală
în viaţa unui om.
Judecându-te pe tine, poți ajunge la
un moment dat, la înțelepciunea de a fi la unison cu binele și bunul din tine.
Judecându-i pe alții, te judeci de
fapt pe tine însuți. Judecând greșelile altora, judeci de fapt greșelile tale, greșeli
de care nu ești conștient, sau pe care nu accepți să ți le vezi. Arătând cu degetul
spre alții, nu faci altceva, decât să te împroști pe tine cu noroi. Și, faci asta
fără să conștientizezi.
Deci ?! Analizează-te și judecă-te
mai întâi pe tine. După ce te analizezi și ajungi la o anume concluzie,
iartă-te și nu mai repeta ceea ce te-a determinat să scazi în ochii tăi.
Nu-i ușor, nu-i așa ? Nu-i ușor să
te judeci să te analizezi și să te critici pe tine. Nu-i ușor, pentru că, nu-i așa…
ce ușor este să-i judeci , să-i analizezi și să-i critici pe alții ! Ce bine
vezi paiul din ochiul altuia, fără a-ți vedea parul din ochiul tău !
Și da, frumusețea trupului li al
chipului, sunt trecătoare, însă, caracterul rămâne, cu el mori. Caracterul te
definește, îți este eticheta pe care o porți și care te definește. În funcție
de character ești apreciat, sau din contra, reprobat. Alegerea este la tine. În
funcție de felul în care te comporți cu cei din jurul tău, ești sau nu apreciat.
Respectul se câștigă respectându-i
pe cei de lângă tine. Respectul și aprecierea nu se cumpără. Poți fi doar
lingușit.
Încearcă să lași loc de „bună ziua” sau
„seară bună” ! Lasă-i pe fiecare să-și trăiască propriile alegeri. Știi tu ce drame
se pot afla în spatele unor atitudini refractare ? Știi tu ce l-a determinat pe
un anume om să ia o anume atitudine vis-à-vis de restul lumii ? hai să ne scoatem
mai întâi parul din ochi și apoi să vedem paiul din ochiul altora!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu