A trăi-trăire-11 - Silvia Urlih

Multe dintre femeile zilelor noastre, încă sunt prinse în tiparele gândirii inconştiente și negative, preluate de la mamele sau bunicile lor. Astfel, ele cred că normalitatea este să stea și să suporte tot felul de mojicii de la soții lor, tatăl coipiilor lor. Nu conștientizează nici măcar un moment, că este timpul și cazul să facă o schimbare în acest viața lor.

Încă din copilărie ne-au fost inoculate tipare și „principia” precum: „Copiii să fie fericiţi ca noi vedem cum ne descurcăm", „Femeia este proprietatea bărbatului", „Ești femeie măritată și mamă, deci, lasă că nu-i mare lucru să te sacrifici pentru copiii tăi” „Copilul trebuie să aibă și mamă și tată”, „Lasă tu, că și pe mine m-a bătut tac-tu și uite ce fată frumoasă și deșteptă am acum”, „Femeia se sacrifică pentru familia ei", „Bătaia-i ruptă din rai, nu face rău”.

            Femeilor le-a fost transmisă (și recunosc că și mie ) și inoculată această idée și teorie, în mod inconştient din generaţie în generaţie.

            Niciodată nu și-au pus  întrebări de tipul: „Oare acest comportament este sănătos (sufletește, mental, emoţional, fizic) pentru mine?", „Oare familia mea chiar este fericită dacă eu sunt nefericită?", „ Copiii mei ce învață de la mine și de la tatăl lor??”, „Oare pot face ceva pentru mine astfel încât să am o imagine mai bună despre mine, mai multă încredere în mine şi în viaţă, am dreptul să-mi dau timp pentru mine?”

Noi, femeile, alegem (conştient sau inconştient) să ne sacrificăm, să ne lăsăm pe un plan secundar, să muncim până la epuizare sau chiar boală, cu scopul de a-i mulţumi pe cei din jur. Făcând acestea, ne îndepărtăm de dorinţele sufletului nostru.

De ce ? Pentru că noi, femeile, aşa am fost învăţate și educate de către mamele, bunicile şi străbunicile noastre. Nu am ştiut că putem fi şi fericite, armonioase, echilibrate. Nu am realizat că noi, femeile avem dreptul de a fi respectate, prețuite și iubite.

Dragele mele, atunci când semnăm contractul de căsătorie, nu semnăm că acceptăm să devenim sclavele familiei pe care o formăm , sau ale noastre.

Fragmen din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih

A trăi-trăire- 10 - Silvia Urlih

Draga mea, oferă-i bărbatului pe care îl iubești, dacă îl iubești cu adevărat, tot ceea ce-și dorește. Nu fii egoistă, nu aștepta ca doar tu să primești fără să dăruiești. Bărbații sunt eternii copii care se bucură din orice (o mâncare bună, o îmbrățișare, cuvinte frumoase)

Nu căuta să evadezi în fel de fel de boli, pentru a-i atrage atenția, grija și mila lui.

Nici un om nu se simte confortabil alături de o persoană care se vaită mereu de cât de rău îi este, de câte boli are, de cât de obosit este, , de cât de tare o doare capul…etc..

După o zi de muncă, (sper ca bărbatul să muncească) îți dorești să ajungi acasă, un acasă unde să te relaxezi, unde să găsești afecțiune, iubire și atenție, zâmbete și un climat cald . Toți suntem surmenați de agitația lumii, însă noi, femeile, suntem cu mult mai puternice decât ei.

Hai să ne facem un acasă confortabil, unde să simțim că ne este paradisul unde să evadăm. Știți că femeile sunt mult mai rezistente decât bărbații. Știți (cred) că femeia este gâtul iar bărbatul capul ( e o vorbâ din bătrâni).

Dragele mele, nu vă goniți bărbații de acasă ! Nu-i trimiteți prin bodegi sau prin brațele altor femei. De noi, de voi femeile depinde dacă bărbatul pe care spuneți că-l iubiți vine cu drag acasă, dacă abia așteaptă să revină în căsuța voastră și să găsească o femeie calmă, zâmbitoare și afectuoasă.

Un bărbat nu așteaptă de la voi doar mâncare, curățenie în casă, spălat și călcat. Un bărbat nu se simte confortabil când ajunge acasă și vede o femeie acră, nearanjată, nervoasă, obosită, pusă pe ceartă, nearanjată, cu șunci și cu burți care-i atârnă..

Un bărbat așteaptă de la o femeie afecțiune, cuvinte frumoase, cuvinte de îmbărbătare, un bărbat așteaptă să găsească acasă o femeie frumos îmbrăcată, frumos coafată și cu zâmbetul pe buze.

Dragele mele ! Dacă trăiți cu impresia că după ce v-ați pus pirostriile pe cap, dacă i-ați mai făcut și un copil sau doi, l-ați „cumpărat” pe veci pe bărbatul vostru, vă înșelați amarnic.

De femeie depinde dacă bărbatul își schimbă sau nu atitudinea vis-à-vis de femeia pe care și-a ales-o ca partener de viață, încă de la începutul relației.

Nu-i așa că ne este foarte ușor să aruncăm vina pe bărbat ? Nu-i așa că ne este foarte ușor să-l vedem doar pe el „vinovatul” frustrărilor noastre ? Te-ai gândit vreodată că poate și tu porți un strop de vină ? Te-ai gândit vreodată că ai mult prea multe așteptări de la omul de care spui că te-ai îndrăgostit ?

Uuups… uite că am ajuns la un punct sensibit : te-ai îndrăgostit. Oare chiar ai ajuns să-l  iubești pe omul care îți este alături ? Ai ajuns să-l accepți cu bunele și cu relele lui ? De ce-ți dorești să-l schimbi, când, atunci când l-ai cunoscut era exact așa cum îl vezi acum. Ce te plictisește acum la el ? Ce nu-ți mai place la el ?

Cum faci să ții aprinsă flacăra iubirii (dacă a fost și este iubire). Bărbații sunt lipsiți de imaginație. Ei sunt cam din topor. Femeile sunt cele care au imaginația la ele. Ele sunt cele care visează. Determină-l pe omul care îți este alături să viseze alături de tine. Hai, că nu-i chiar așa de greu.

Nu uitați, dragele mele ! Bărbatul este eternul copil care-și dorește în permanență atenția pe care i-a oferit-o mama lui.

P.S. Doamnelor, să nu mă blamați pentru ceea ce am scris mai sus. Însă, după ce i-am judecat pe bărbați, uite că a venit timpul să ne „judecăm” și pe noi, femeile.

P.S.1. Nu mă refer la bărbații violenți, cu vicii sau posesivi, deși… când i-ați cunoscut, probabil că așa erau, doar că nu a-ți observant asta. Pe aceștia, la prima greșeală, trebuie să-i lăsați și să fugiți de ei, fără a vă gândi că dacă le faceți un copil se vor schimba. Nu, dragele mele, aceștia nu-și vor schimba comportamentul, indifferent cât v-ați strădui.

Nu trăiți într-o relație toxică, dar nici nu dați cu piciorul unei relații cu un bărbat „bun”

Fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

A trăi-trăire-9- Silvia Urlih

Draga mea, fii tu însăți ! Dă-ți voie să fii cine vrei să fii  și cine ți-ai dorit, încă din anii copilăriei, să fii !

Și, uite că, vine o vreme când trebuie să lași în urmă toate modurile în care ai ales să nu fii cine nu ți-ai dorit să fii.

Trebuie să lăsăm în urmă toate modurile în care am fost cine au vrut alții, când nu am fost cine trebuia, pentru că a trebuit să fim altceva.

Trebuie să uităm de încrîncenarea de a demonstra că suntem cum nu ne dorim să fim, ca să ne conformăm dorințelor altora și pentru  a demonstra că suntem într-un anumit fel deși, în adâncul sufletului nostru credem și simțim altceva.

A nu fi cine suntem, este o alegere care ne-a făcut și ne va face rău. Ne va face rău nu doar nouă, ci și celor din jurul nostru.

Alege să nu mai fii dispusă să plătești scump pentru a fi cine nu ești. Alege să fii cine ești cu adevărat, indiferent ce trebuie să pierzi sau să lași în urmă.

E momentul să eliberezi tot ce ai ales să fii ca să nu mai fii cine ești.

E momentul să te simți bine în pielea ta.

Eu, zeci de ani, mii de zile, am fost cine nu mi-am dorit să fiu și asta m-a costat foarte scump. Am plătit cu vârf și îndesat pentru toate „măștile” pe care a trebuit să le port.

Cum am plătit ?! Era cât pe ce să-mi ucid sufletul. Era cât pe ce să-mi dau sufletul, iadului.

Fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

A trăi-trăire-8 - Silvia Urlih

Nu renunța la vise ! Nu le ascunde dincolo de ființa ta ! Visele trebuie să le lași să trăiască, pentru că, dacă renunți la ele, viața îți devine ca o pasăre cu aripi rupte care, oricât și-ar mai dori să zboare, nu mai poate, indiferent dacă le-ai pune între atele sau în ghips.

Uite că, eu, deși am trupul obosit de atâtea urcări și coborâșuri, pot să-mi spăl gândurile, dorința și voința de a merge mai departe, în izvorul cu apa vieții.

Cred că abia acum am învățat să mă spăl de urâțenie, de dureri și de suferințe. Pot să îmi las oboseala pe care am acumulat-o de-a lungul vieții, în apa ca de cristal și pot să îmi continui mersul spre „apus”cu zâmbetul pe buze.

Cred că abia acum încep să învăț să mă las iubită. Da, să mă las iubită. Încep să mă vindec de suspiciuni și de reticențele care mi-au umbrit viața.

Cred că abia cum, în apusul vieții, am înțeles că nu toți oamenii sunt toxici și că există și oameni sinceri care-și doresc să mă facă fericită.

Îmi dau voie să fiu fericită !

Trăieşte în prezent, nu în trecut şi continuă să îţi faci planuri de viitor!

Unii spun că bătrânii trăiesc din amintiri, iar tinerii cu planurile. Poate că așa este, dar, când începem să ne raportăm la trecut ca şi cum viitorul nu mai există, deja suntem îmbătrâniți.

Ce-i aceea bătrânețe de fapt ?! Anii sau, faptele, eșecurile și reușitele... Anii sau felul în care te raportezi la acele cifre scrise în buletin ?! Nu există limită de vârstă pentru a-ți face planuri de viitor.

Visează, om frumos, visează și dorește-ți ca visele să ți se împlinească, indiferent de ce scrie în buletinul tău !

ÎNVAȚĂ SĂ ÎMBĂTRÂNEȘTI FRUMOS ȘI SĂ-ȚI ACCEPȚI ANII TRĂIȚI ! TRĂIEȘTE ÎN PREZENT PENTRU VIITOR !

Fragment din cartea „Printre infinituri ” - Silvia Urlih

A trăi-trăire- 7 - Silvia Urlih

Deschide poarta sufletului ! Nu te îngrijora prea mult de modul în care o să-ți atingi visul. Lasă complet asta în seama unei puteri mai presus decât tine însuți. Trebuie doar să știi concret ce-ți dorești . Rezolvările vor veni către tine la momentul potrivit. Nu grăbi lucurile, pentru că s-ar putea să iasă prost.

Dorește-ți doar, și ți se va îndeplini !

Viața e prețioasă, e fragilă. In clipa asta ești, în clipa următoare te-ai dus. Ai plecat dincolo de nori și… ce ai lăsat în urma ta ? Ce ai luat cu tine ?

Fiecare clipă trăită, trebuie stoarsă de tot ceea ce poate da, fiindcă nu știi niciodată când va cade Cortina pe scena vieții tale.

Oamenii de succes, oamenii cu suflet mare, oamenii care au reușit în „joaca” cu viața prin forțele proprii, caută întotdeauna oportunități pentru a-i ajuta pe alții. De ce ? Pentru că ei au reușit să-și depășească condiția de viață, pentru că ei au învățat cum să-și depășească limitele. Pentru că ei au fost cândva flămânzi și-i cred pe cei care-și doresc să învețe să fie sătui.

Deschide poarta sufletului și lasă să intre pe cei care vor să tea jute. Lasă-l pe Dumnezeu și pe cei care-ți doresc binele, să tea jute în a face curățenie pe altarul sufletului tău.

Nu toată lumea îți vrea răul. Mai sunt și oameni de suflet pe fața pământului ăsta plin de mizerii.

Fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih 

A trăi-trăire - 6 Silvia Urlih

Mulți dintre noi, căutăm fericirea în afara noastră. Așteptăm cu nerăbdare ca cei din jurul nostru să-și dea cu presupsul, să ne dea sfaturi, desi credem sau ştim și vedem că sunt linguşitori, nesinceri, nedrepţi, plini de invidie, plini de toane şi de idei preconcepute.

Ciudat nu ? Avem nevoie de confirmări în ceea ce privesc alegerile noastre. De cele mai multe roi, facem cum ni se spune, deși credința noastră e altcumva.

Te-ai gândit vreodată că ceea ce-ți face ție bine nu depinde de sfatul cuiva care habar nu are despre ceea ce vezi și trăiești tu ?

Ne trebuie atât de puțin pentru a fi fericiți !!!! Admiră apusul, admiră răsăritul, admiră o floare, admiră natura.....admiră zăpada, acceptă chiar și gerul de afară.

Societatea îți cere să fii și să te compotți într-un anume fel, cei din jur te determină să porţi măști, să joci teatru, să zâmbești la comandă. Alegerea e la tine..

Fii tu însuţi. Alege să te respecți, să te prețuiești, să te iubești. Alege să-ți onorezi și să-ți respecți ființa.

Pentru a trăi așa cum îți dorești și a nu te mai lăsa influențat de așteptările sau dorințele egoiste ale altor oameni, este necesar să crezi în tine, să crezi în puterea ta interioară, să-ți asumi 100% responsabilitatea pentru viața ta și să înveți să spui un NU categoric compromisurilor și umilințelor.

Fi-ți izvor nesecat, atunci când ești însetat de ADEVĂR, de IUBIRE, de VIAȚĂ!

Scaldă-te în LUMINA cu care ești UNA.

Indifferent de cât te-ar durea rănirea, îmbracă-te-n LUMINĂ și las-o să te VINDECE.

Lasă-te cuprins în brațe de ceea ce ești (SUFLET) și de ceea ce este DINCOLO de tine. 

Fragment din cartea „Printre infinituri ” Silvia Urlih

A trăi- trăire - 5 - Silvia Urlih

Un nou început vis-à-vis de viața noastră, nu are nevoie de o dată anume prestabilită, ci de conștientizare, motivație, voință și dorință. Un nou început vine dacă-ți dorești. Vine atunci când simți că ceea ce trăiești nu se mai pliază sufletului tău, atunci cînd simți că te sufocă prezentul cu toată toxicitatea lui.

Un nou început vine atunci când realizezi și conștientizezi că prezentul nu te mai împlinește, ba din contra, îți provoacă alte și alte răni, din ce în ce mai greu de vindecat.

Schimbările însă, nu se înfăptuiesc peste noapte și nici nu este util să ne așteptăm ca viața noastră să se schimbe printr-o minune.

Depășind obstacolele, dovedindu-ne nouă că putem, că nu suntem neajutorați, incapabili sau „nedemni" de a trăi fericiți, de a ne transforma visurile în realitate, ne vom recâștiga încrederea în propriile forțe și vom câștiga, ceva de neprețuit.Vom câștiga confirmarea faptului că ne putem baza pe noi înșine, că indiferent ce se va întâmpla, vom avea o ancoră puternică și un aliat de nădejde – pe noi înșine și pe Dumnezeul nostru care știe foarte bine cum să ne călăuzească.

Dă-ți voie să SIMȚI cum IUBIREA DIVINĂ te AJUTĂ și te DIRIJEAZĂ !

Fragment din cartea „Printre infinituri” -  Silvia Urlih 

Când iubești, ocrotești- Silvia Urlih

„Dacă îţi place o floare, o rupi şi o iei cu tine, însă dacă o       iubeşti, o uzi şi o îngrijeşti o viaţă întreagă."
            Cum poate fi definită iubirea ? Iubirea este o emoţie pură, sinceră, naturală. Adevărata iubire va fi întotdeauna motivul prin care îţi simţi sufletul liber.

Există o diferenţă clară între iubirea pe care o avem pentru cei din jurul nostru şi emoția numită iubire, pe care o avem pentru partener.

Atunci când iubești cu adevărat, nu rănești. Iubești și ai grijă ca floarea ce-ai ales, să nu se ofilească. O uzi zilnic cu apa iubirii.

Ce e iubirea …vom ști oare vreodată ? De unde vine și până unde merge, de ce e mută, surdă și tăcută, de ce îți toarnă în privire lacrimi, ură, sânge... și iar iubire.

Ce e iubirea ? E simplă întrebare, e fuga de-ntuneric, e zbor de înger spre lumină, e rupere de tine, e cedare , e acceptare, e iertare , e susur de izvor scris în surdină.

Ce e iubirea ? E vuiet, ofilit ce apa o îngheață, e zbor de flutur ce dansează, e licăr viu în zor de dimineață, e candela ce arde-n fulger, e plâns tăcut care vibrează.

Ce e iubirea ? E cântec scris cu inima pe stele, e lăcrimarea florii de narcis, e un ocean de  curcubeu cupris în joc de iele, e despărțirea trupului de vis.

Iubiți, oameni ai mei dragi! Iubiți natura, iubiți oamul, cu bunele și relele lui, iubiți răsăritul, iubiți apusul . Iubiți-l pe Dumnezeul din voi ! 

fragment din cartea „ Printre infinituri” Silvia Urlih 

Învățați să îmbătrâniți frumos - Silvia Urlih

Dragele mele dragi !

Învățați să îmbătrâniți frumos ! Cum să faceți asta ? Nu e simplu, dar, uite că se poate. Eu am depășit deja pragul cifrei 60 (de ani), dar, cei din jur nu-mi dau mai mult de 45-50 de ani. S-ar spune că fentez cursul vieții. Nu fac nimic care să mi se pară imposibil, nu mi-am făcut niciodată operații estetice sau cine știe ce alte tratamente, pentru că m-am simțit bine cu mine însămi. Dorm bine, mănânc ce-mi cere organismul (ce am poftă) dar foarte puțin și la ore fixe. Zilnic mă machiez, mă coafez și mă îmbrac elegant,chiar dacă stau în casă.

Ce-i mai important însă ? I-am dat voie sufletului să fie eternul copil care se bucură din orice și l-am lăsat să-mi picteze chipul și trupul, așa cum simte și știe el. I-am dat libertatea de a se bucura de viață. Inclusiv dintr-un eveniment negativ, găsesc partea plină a paharului. Mă întreb, apoi aflu răspunsul la întrebarea : de ce mi s-a întâmplat asta. Mi s-a întâmplat pentru că trebuia să mai învăț o lecție. E simplu, nu-i așa ?

Împăcați-vă cu voi înșivă și cu faptul că anii ce-au trecut, au trecut și gata.

Învățați să zâmbiți și să vă bucurați de anii ce v-au mai rămas de trăit.

Învățați că nu mai trebuie să vă sacrificați zilele și nopțile pentru cei dragi sufletului vostru. Gata ! Copiii au crescut, sunt la casele lor.

Învățați că a venit și vremea voastră să vă odihniți, să vă relaxați și să faceți doar ce vă doriți.

Mnoh… privilegiul vârstei.

Învățați să vă iubiți și să vă acceptați povara anilor ce-au fost.

Nu evadați în boli care să îi determine pe cei apropiați să vă dea atenție. Boala vă va ucide… și pe voi dar și pe cei dragi vouă. Nu cerșiți atenție și afecțiune prin boală.

Lăsați-i pe copiii voștri să-și trăiască și ei viața.

Scoateți-vă din cap ideea că ați făcut copii pentru a vă fi toiag la bătrânețe. Ei, copiii, nu și-au dorit să se nască. Noi, femeile ni i-am dorit. De ce să-i chinuim acum cu bolile și frustrările noastre ?

Ne-am făcut datoria de mamă și GATA. Au și ei dreptul la viață.

Înțelegeți că v-ați făcut datoria față de copii, iar ei își au propria viață.

Respingeți cu toată ființa faptul că sunteți ridate. Ridurile, dragele mele, sunt semne ale vieții voastre pe care a-ți trăit-o.

Aveți mare grijă de silueta voastră. Păstrați-vă greutatea în grafice ( nu mai dați vina pe menopauză, pentru că e doar un mit). Nu mâncați ce vă poate provoca rău, sau vă poate îngrășa. Mergeți în aer liber, faceți cât mai mulți pași, zilnic. Ieșiți zilnic la plimbare în parcuri sau pur și simplu pe străzi.

Trăiți acum doar pentru voi. Aveți grijă de voi, pentru că anii nu reprezintă decât două cifre în buletin !

fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih

Nu judeca ! - Silvia Urlih

Supărările pe care le-am avut și nu le-am iertat, ne țin legați de trecut. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne ajută să ne putem vindeca de boli, uneori foarte grave.
            Omule bun, roagă-te pentru ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, împliniți și sănătoşi. Roagă-te ca Dumnezeu să le lumineze mințile și să te vadă axact așa cum ești.

 Roagă-te ca bunul Dumnezeu să-ți lumineze și ție mintea în așa fel încât să vezi ce e bine și ce nu e bine pentru tine.

Rugându-te astfel, toți cei din jurul tău, vor fi binecuvântați și iertați.

Această rugăciune (spusă cu vorbele tale) va iradia iubire către lume, iar iubirea se va întoarce la tine înzecit.

Nu-i judeca pe cei ce te-au dezamăgit sau te-au rănit, pentru că, bieții de ei, habar nu au ce traume au avut în viața lor. 

Nu-i judeca, dar nici nu-i mai ține prin preajma ta. Învață să te aperi, nu prin atac, ci prin ignoranță.

E o vorbă: cea mai bună apărare e atacul. Eu nu sunt de aceeași părere. Nu ataca pe cel mai slab ( mai puțin educat) decât tine.

Spune-ți că : atât poate, atât îl duce mintea. Nu judeca. Nu te înjosi coborând la nivelul de cultură al unor frustrați. Fiecare dintre noi avem un loc sub soare, un loc pe care doar de noi depinde cât de frumos ni-l putem face.

NU judeca, pentru că s-ar putea ca cel din fața ta să-ți fie oglindă. 

fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih