A trăi-trăire- 10 - Silvia Urlih

Draga mea, oferă-i bărbatului pe care îl iubești, dacă îl iubești cu adevărat, tot ceea ce-și dorește. Nu fii egoistă, nu aștepta ca doar tu să primești fără să dăruiești. Bărbații sunt eternii copii care se bucură din orice (o mâncare bună, o îmbrățișare, cuvinte frumoase)

Nu căuta să evadezi în fel de fel de boli, pentru a-i atrage atenția, grija și mila lui.

Nici un om nu se simte confortabil alături de o persoană care se vaită mereu de cât de rău îi este, de câte boli are, de cât de obosit este, , de cât de tare o doare capul…etc..

După o zi de muncă, (sper ca bărbatul să muncească) îți dorești să ajungi acasă, un acasă unde să te relaxezi, unde să găsești afecțiune, iubire și atenție, zâmbete și un climat cald . Toți suntem surmenați de agitația lumii, însă noi, femeile, suntem cu mult mai puternice decât ei.

Hai să ne facem un acasă confortabil, unde să simțim că ne este paradisul unde să evadăm. Știți că femeile sunt mult mai rezistente decât bărbații. Știți (cred) că femeia este gâtul iar bărbatul capul ( e o vorbâ din bătrâni).

Dragele mele, nu vă goniți bărbații de acasă ! Nu-i trimiteți prin bodegi sau prin brațele altor femei. De noi, de voi femeile depinde dacă bărbatul pe care spuneți că-l iubiți vine cu drag acasă, dacă abia așteaptă să revină în căsuța voastră și să găsească o femeie calmă, zâmbitoare și afectuoasă.

Un bărbat nu așteaptă de la voi doar mâncare, curățenie în casă, spălat și călcat. Un bărbat nu se simte confortabil când ajunge acasă și vede o femeie acră, nearanjată, nervoasă, obosită, pusă pe ceartă, nearanjată, cu șunci și cu burți care-i atârnă..

Un bărbat așteaptă de la o femeie afecțiune, cuvinte frumoase, cuvinte de îmbărbătare, un bărbat așteaptă să găsească acasă o femeie frumos îmbrăcată, frumos coafată și cu zâmbetul pe buze.

Dragele mele ! Dacă trăiți cu impresia că după ce v-ați pus pirostriile pe cap, dacă i-ați mai făcut și un copil sau doi, l-ați „cumpărat” pe veci pe bărbatul vostru, vă înșelați amarnic.

De femeie depinde dacă bărbatul își schimbă sau nu atitudinea vis-à-vis de femeia pe care și-a ales-o ca partener de viață, încă de la începutul relației.

Nu-i așa că ne este foarte ușor să aruncăm vina pe bărbat ? Nu-i așa că ne este foarte ușor să-l vedem doar pe el „vinovatul” frustrărilor noastre ? Te-ai gândit vreodată că poate și tu porți un strop de vină ? Te-ai gândit vreodată că ai mult prea multe așteptări de la omul de care spui că te-ai îndrăgostit ?

Uuups… uite că am ajuns la un punct sensibit : te-ai îndrăgostit. Oare chiar ai ajuns să-l  iubești pe omul care îți este alături ? Ai ajuns să-l accepți cu bunele și cu relele lui ? De ce-ți dorești să-l schimbi, când, atunci când l-ai cunoscut era exact așa cum îl vezi acum. Ce te plictisește acum la el ? Ce nu-ți mai place la el ?

Cum faci să ții aprinsă flacăra iubirii (dacă a fost și este iubire). Bărbații sunt lipsiți de imaginație. Ei sunt cam din topor. Femeile sunt cele care au imaginația la ele. Ele sunt cele care visează. Determină-l pe omul care îți este alături să viseze alături de tine. Hai, că nu-i chiar așa de greu.

Nu uitați, dragele mele ! Bărbatul este eternul copil care-și dorește în permanență atenția pe care i-a oferit-o mama lui.

P.S. Doamnelor, să nu mă blamați pentru ceea ce am scris mai sus. Însă, după ce i-am judecat pe bărbați, uite că a venit timpul să ne „judecăm” și pe noi, femeile.

P.S.1. Nu mă refer la bărbații violenți, cu vicii sau posesivi, deși… când i-ați cunoscut, probabil că așa erau, doar că nu a-ți observant asta. Pe aceștia, la prima greșeală, trebuie să-i lăsați și să fugiți de ei, fără a vă gândi că dacă le faceți un copil se vor schimba. Nu, dragele mele, aceștia nu-și vor schimba comportamentul, indifferent cât v-ați strădui.

Nu trăiți într-o relație toxică, dar nici nu dați cu piciorul unei relații cu un bărbat „bun”

Fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih