Din cioburi
și din marea
cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri și
flori de
păpădie,
am încropit scânteia
ce-am scos-o din firidă,
să-mi
lumineze viața,
îndrumător
să-mi fie.
Din nori
fără de apă
uscați pe portativ,
din cer
fără
de-albastru și
ploaie
fără plâns ,
am meșterit
tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns
în pumn
și
într-un colț
de suflet mi l-am pus.
Din vreascuri
și nuiele,
din spini și
mărăcini,
am împletit
coroană,
coroană-mpărătească,
am îmbrăcat
oceanul în pomi
cu rădăcini,
m-am răsădit
în suflet
cu sufletul
să crească.
Din soare
fără raze
și
lună fără
casă,
din pomi
fără de sevă
și
flori fără petale,
am croșetat
dantelă ,
maramă de crăiasă,
am strâns-o în
privire
și
mi-am
făcut-o cale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu