ȚI-AUD CHEMAREA - Silvia Urlih

Din depărtări ți-aud chemarea,

revii

din timpul înghețat,

printre păduri îți văd cărarea,

cărarea ta

de altădată,

te știu,

mă știi,

 ne-am reclădit,

ne-am adunat ,

te văd,

mă vezi,

m-auzi,

te-aud,

ne căutăm în zarea neumblată.

Chipul,

de veacuri îmi zâmbește

sculptat

în arborele clipei,

ochi-ți ca jarul

îmi vorbesc,

îmi scriu pe scoarță că ți-s dragă,

rupi din copac

un strop de sevă să-mi fie ajutor

aripei,

brațele ram mă înconjoară

să îți fiu lumea ta

întreagă.

Palmele calde îmi răsfață

visul

de veacuri răscolit,

cântecul vocii tale blânde

m-adoarme-n timpul

care-a stat,

îți spun,

îmi spui,

ne spunem vorbe,

rescriem

ce ne-a fost sortit,

îmbrățișați de visul nopții,

ne povestim

ce ne-a fost dat.

Silvia Urlih 24.03.2015