SOMN - Silvia Urlih

Dimineţi cu brumă-n pleoape,

se trezesc a lenevire,

geana vântului

se lasă,

somnul îl ademenesc,

freamătă cuvintele ceruite

de trezire,

curg în valuri visele,

din dormire,

se trezesc.

Șerpuiește-amețitor somnul nopții

peste trup,

picură

din vad de gând,

gândul beznei,

gând pribeag,

se-mpletesc cu visul serii, se-mpreună, dar … se rup,

dimineața le trezește

și

cu noaptea se retrag.

Somnul nopții pleacă-n grabă,

cuibărit

în cuib de vrăbii,

întunericul se-apleacă peste mine

să mai dorm,

dimineața bate toaca,

ornicul

se luptă-n săbii,

strigă deșteptarea-n zi,

iar eu vreau

să readorm.

Silvia Urlih 17.03.2015