Gânduri
pribege
îmi sapă
sub tâmplă,
în groapa
uitării își caută loc,
nu știu
ce va fi,
nu știu
ce
se-ntâmplă,
dar vor să
înceapă un altfel
de joc.
Gânduri
pribege
mi-au fost
călăuză,
pe drumul
spre suflet mi-au fost
sfetnic bun,
azi se
ascund,
își caută
scuză,
vor viața în
pumn s-o strâng,
s-o adun.
Gânduri
pribege
m-au dus
spre abis,
hăul din jur
m-a rupt,
m-a lovit,
atunci au
urlat,
în zid
m-au închis,
azi tac,
azi sunt
mute,
azi hăul îmi
pare ușor de strivit.
Gânduri
pribege
se caută-n
gând,
se luptă cu
mine
sub
fruntea
ridată,
gând după
gând stau la rând
așteptând,
stau nevăzute,
tăcute,
cuminți…
și așteaptă.
Silvia Urlih 13.03.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu