Am atins
pentru
o secundă
apa vieții
cu vârful
degetului mic…
m-am
speriat,
m-am
cutremuat,
am
închis ochii,
m-am
ascuns o clipă în mine
și
am
simțit
tăria
muntelui,
freamătul
pădurii,
susurul
soarelui,
liniștea
cerului,
zbaterea
oceanului,
zgomotul
valurilor,
plânsul
tăcut al râului,
lacrima
lacului,
tăcerea
vorbelor,
urletul
glasului din mine
zborul
spre infinit,
moartea
macului,
dansul
ploii
rodul
toamnei
gustul
mierii
acrul
aguridei
și
rugăciunea
rugii
mele.
O
secundă
am fost
parte
din infinitul
sau
finitul
sau
arderea
vieții
mele
o viață
trăită
între
două infinituri.
Ce-i viața,
ce-i viața
asta a mea
în care am ales
să revin
din când în când ?
18.10.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu