Îmi
amintesc când eram înger
și vă
priveam
de peste
nori,
când
nenăscută mi-era vara
și
nici
cireși n-aveam în plete,
îmi amintesc
când căutam
să-mi
fiu cu mine iar surori,
când
foamea nu știam că-mi este
flămândul
nesătul
de sete.
Îmi amintesc când mi-eram cer
Îmi amintesc când mi-eram cer
și mi-alegeam
părinții-n gând,
pluteam
precum
floarea de nufăr
pe-albastrul
lacului tăcut,
îmi
amitesc
cum alergam
să simt
sub tălpi din nou pământ,
îmi
amintesc cum n-am făcut
ce-n
lume
tare
m-a durut.
Îmi
amintesc,
iubită
mamă
că m-ai
primit în zori de șoapte,
m-ai
alăptat cu lacrima
și m-ai
trimis apoi în viață,
îmi
amintesc măicuța mea
cum mă
cântai tăcută-n noapte,
cum
brațele mă alintau…
iar astăzi,
totul îmi
e ceață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu