NE SUNTEM ÎN PENUMBRĂ - Silvia Urlih

Ai priviri ţesute-n neguri

ce se-nvăluie

ca ceaţa,
îţi simt trupul gândului

cum mă caută

în vis,

te mai pierzi în geana nopții,

îmi știi viața

și ființa,

mă aplec să-ți mângâi gândul,

parc-aș scrie-n manuscris.

Sub mantia negrei nopți,

am rămas

ca și o umbră,

umbra verii-n toamna albă

mă transformă în ghețar,

tu mă cauți,

eu te caut,

dar ne suntem în penumbră,
nu vedem ceasul ce sună,

a trezire

în zadar.

Ne-am pierdut în căutări,

ne-am pierdut

în univers,

ne-am pierdut în căutări

și-n cuvinte nerostine,

am crezut că viața este,

doar o slovă,

doar un vers,

ne-om găsi în altă viață

fără maluri

pietruite.

Silvia Urlih 04.10.2018