SĂ NU MAI CAZI ! - Silvia Urlih

Stau pe cerul dimineţii,

doi sitari

cu-aripa ruptă,
le sticlesc ochii ca jadul,

i-a orbit lumina albă,
simt durere

şi tristeţe,

au trecut de greaua luptă,
doi sitari din gândul vieții

ce și-au fost o vreme

salbă.

Îi adoarme roua zilei,

sunt ca orbii,

ochi-i dor
și le tremură aripa

răstignită-n în dimineață,
picură

din ochii orbi,

lacrime

ca un izvor…

i-a rănit alicea vieții

răstignită-n miez de ceață.

Stau pe cer

ca două flamuri,

două suflete umbrite

și-au rupt

trupurile-n două

să se regăsească-n azi

au călcat peste umbriri,

s-au găsit

flori înflorite,

s-au îmbrățișat în toamnă și și-au spus :

să nu mai cazi !

Silvia Urlih 12.10.2018