marți, 9 noiembrie 2021

Doar gânduri - 18 - Silvia Urlih


 Voi ați abservat că mulți dintre cei care ajung la ATI, sunt obezi și cu comorbidități create de obezitate ?

 De ceva ani se tot spune că obezitatea ucide. Uite că acum, în zilele astea de pandemie, se adeverește.

Cunosc pe cineva drag sufletului meu, care, pentru a trăi și pentru a se vindeca de diabet, a ales să-și taie stomacul. A ales să trăiască și să nu mai fie subjugat dorinței , sau plăcerii de a mânca.

Obezitatea ucide !!! Obezitatea creează boli incurabile !! Excesele distrug ! Învățați să mâncați ca să trăiți, nu să trăiți pentru a mânca !

Învățați dragii mei să trăiți într-o  normalitate ! Învățați să trăiți SĂNĂTOS ! CE-I MULT STRICĂ , știți voi, e o vorbă din bătrâni. 

Normal că un obez nu poate respira, că plămânilor le trebuie mult mai mult oxigen. Normal că inima trebuie să proceseze mult mai greu sângele, atunci când este instalată obezitatea.

Nu sunt adepta dietelor și nici a restricțiilor alimentare. Nu aș putea trăi doar cu verdețuri, sau cereal, sau semințe. Eu mănânc absolut orice-mi doresc glandele gustative, orice mi-e poftă ( de la carne, la dulciuri) dar în cantități infime. Și, cei mai important, mănânc la ore fixe. Dacă nu am mâncat când s-a instalat foamea, urmează să mănânc excesiv.

Mnoh… dacă aș face și ceva sport, poate că aș arăta mai bine.

Renunțați la idea „ mă simt bine în corpul meu” sau grasă și frumoasă”. Poate că în tinerețe mai treacă meargă, dar, uite că vin apoi bolile și te întrebi : „Doamne, dar de ce eu , de ce mie ?”

Am văzut în nenumărate rânduri obezi care se laudă cu numărul lor de boli. Oare asta le este viața? Oare aceste persoane pot conștientiza vreodată că nu doar mâncatul le este rațiunea de a trăi?

Poate că realizează, dar atunci când face asta, este prea târziu.

P.S. Nu sunt nutriționist, dar îmi sunt propriul observator. Îi ofer corpului ceea ce își dorește. Am înțeles la un moment dat că dacă mi-e poftă de un anume aliment, înseamnă că îmi lipsește ceva vitamine pe  are mi le poate oferi acel aliment.

 fragment din cartea „ Doar gânduri”- Silvia Urlih 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu