Doar gânduri - 19 - Silvia Urlih

Când eram copil, îmi doream să fiu un cineva, îmi doream să fiu înger, îmi doream să fiu educatoare, îmi doream să schimb lumea, îmi doream să mă pot îmbrăc elegant, îmi doream să port pantofi cu toc. De ce-mi doream asta ? Pentru că-mi doream să-mi depășesc condiția de copil născut și crescut într-o  mahala de la marginea orașului. Îmi doream să ajung la nivelul copiilor de „ștabi”, care-mi erau colegi de clasă și care făceau mișto de mine. Mă jigneau și mă umileau, pentru că eram îmbrăcată sărăcăcios.

Și atunci, ca și acum, nu conta ce ai în cap. Conta statutul social. Conta din ce familie provii. Ce vină aveam eu că proveneam dintr-o familie săracă , de oameni simpli ?

Am fost atât de marginalizată de către părinți și de colegii mei de clasă, încât nu mă puteam exprima liber. În teze sau lucrări luam nota 10, dar când eram scoasă la tablă să vorbesc liber, abia de luam un  5 sau 6.

Dumnezeu m-a ajutat și mi-am împlinit multe dintre dorințele și visurile din copilărie. Am reușit să-mi depășesc condiția de copil al mahalalei.

            Acum, după atâța ani, îmi pot permite să port pantofi cu toc, să mă îmbrac elegant și tinerește.  Cât despre a schimba lumea, am obosit. M-am agitat mult prea mulți ani pentru a schimba ceva în mentalitatea oamenilor, dar nu am reușit. Am înțeles acum, că cel mai bine îmi este să-mi creez propriul univers, în care să mă simt bine. Lumea o pot schimba doar forțele oculte, din rău în mai rău.

Am conștientizat că sunt doar o frunză căzută din copac în miez de vară . Da de vară, nu de toamnă.

Cu o floare nu se face primăvară, iar politica continuă să fie perversă ( ca să nu spun prostituată).

            Când spun politică, mă refer la tot ceea ce înseamnă politică : globală, internă, sanitară, economică… etc.

Eu continui să fiu eternul copil care se bucură de soare și de lună și de cele ce-i dă Dumnezeu.

Sper ca și tu să simți același lucru.

P.S. Ceea ce am trăit eu în anii adolescenței, se transcrie în zilele noastre : bullying.

 fragment din cartea „ Doar gânduri” - Silvia Urlih