A trăi-trăire-54- Silvia Urlih

Vremurile pe care le trăim acum, când toată lumea, tot pământul, tot universul, ne cheamă la a ne reîntoarce la noi înșine, la a ne împrieteni cu noi înșine, trebuie să înțelegem că a venit momentul să ne transformăm,  să facem curățenie în suflet.

Mai e puțin și vom „petrece” de Paști (fiecare la noi în casă), deci, se presupune că facem curățenie generală. Știu că mă repet de ani de zile, dar simt nevoia să spun iar : FACEȚI CURĂȚENIE ÎN SUFLET, nu în case. În casa în care locuiți puteți face curățenie generală oricând, mai ales vara. Dar… mnoh… voi ați preferat ca vara să alergați la mare sau la munte…

Cu ce începi atunci când faci ordine în dulat ? Ce arunci mai întâi? Arunci hainele care nu îți mai vin, apoi pe cele demodate, apoi cele care nu-ți mai plac sau pe cele care îți aduc aminte de un trecut în care ai suferit. Deci, abia după ce le luăm rând pe rând putem să decidem ce ne mai foloseşte şi ce nu ne mai foloseşte.

Exact aşa se întâmplă şi cu ceea ce înseamnă curățenia din suflet. În primul rând este necesar să devenim conştienţi de ceea ce vrem să facem, de ceea ce ascundem, dar se află în străfundurile sufletului. Abia apoi putem să decidem ce alegem să mai păstrăm sau nu în viaţa noastră.
            Îţi spun din experiență proprie, că procesul acesta de „curăţenie" nu a fost ușor, dar mi-a fost de mare folos ca să mă eliberez de ceea ce nu îmi mai folosea și nu-mi mai foloseşte în viaţa mea. Aşa am reuşit să nu îmi mai irosesc energia cu lucruri care îmi consumau din energie. Acum fac alegeri doar în acord cu ceea ce îmi e benefic mie.

Dacă nu erai obişnuit până acum să stai la taclale cu tine, în această perioadă ai tot timpul din lume să povestiți, să faceți introspecții în trecut și să decideți ce anume aruncați și ce nu din trecutul vostru.

Merită din plin să-ţi aloci timp, deoarece răspunsurile la întrebările la care cică nu ai avut timp să-ți răspunzi, te vor face din ce în ce mai conştient vis-a-vis de tine.

Ia un caiet, sau deschide un document pe laptop și transformă-l în jurnalul tău de călătorie spre sufletul tău.
Pune-ți o muzică ambientală, relaxează-te și purcede la a scrie.

Împarte pagina în două și scrie în dreapta puncte tari, în stânga puncte slabe. În partea dreaptă scrie ce te-a ajutat în viață, în stânga, unde ai greșit. La final, trage linie și constată încotro se îndreaptă balanța, ce ai făcut bine și ce te-a tras în jos, pentru că ai făcut alegeri greșite.

Dacă ești sincer cu tine, vei afla ce anume trebuie să schimbi în viața ta.

Știu, nu e simplu, dar nici imposibil nu este.

Te iubesc, om frumos ! Ai tot timpul din lume acum cu COVID-ul ăsta, să stai la taclale cu tine și cu sufletul tău !

Silvia Urlih

A trăi-trăire-53- Silvia Urlih

Poate că mulți dintre oameni își pune întrebarea firească: oare eu sunt imperfect și restul lumii e perfectă, sau eu sunt perfect și restul sunt imperfecții ?

Dacă ar fi să povestesc despre mine, cu siguranță nu aș spune că eu sunt perfecțiunea întruchipată și cu siguranță că și tu te-ai regăsi în ceea ce voi scrie.

Sunt un om care uneori a greșit în alegerile sale, care plânge de dor sau din pricina  nedreptăților la care este sau a fost supus.

Sunt un om care știe să-și ceară iertare, pentru că realizează că a greșit și-i pare rău.

Sunt un om care se roagă, care lucrează cu el însuși pentru a se înălța spiritual, sunt un om care încearcă să se regăsească, să-și găsească propriul drum.

Sunt un om care de cele mai multe ori se ascunde de lume în propria-i carapace, pentru a nu-și lăsa sufletul terfelit sau rănit.

Sunt un om care (ca și restul lumii) are nevoie de oameni, dar care aproape niciodată nu le cere ajutorul.

Sunt un om dependent de iubire și de lucruri frumoase.

Sunt un om care, atunci când primește afecțiune sau câteva cuvinte calde, spuse din suflet, se transformă într-un copil mic care absoarbe fiecare silabă ca pe o gură de aer proaspăt.

Sunt un om căruia i se umezesc ochii atunci când văd suferință în jurul meu. Sunt un care suferă atunci când e judecat pe nedrept, sau când i se pun vorbe la care nici nu gândește, în „gură”.

Sunt un om care a ales să-și pună trăirile sufletului pe hârtie, deși de multe ori și le-ar pune în palmele blânde ale oamenilor.

Sunt un om coleric, care uneori „explodează” din pricina nedreptății, iar alteori știe să tacă și să asculte minute în șir, fără a spune nimic.

Sunt un om care nu suportă să fie mințit, sau „aburit” cu texte sau citate învățate de pe net.

Sunt un om care empatizează  cu suferințele și durerile oamenilor.

Nu sunt un om perfect și fără de vină. Nimeni nu mă poate judeca dacă cer ajutor, sau dacă mă ascund în cotloanele ascunse ale sufletului.

Sunt un om cu multe imperfecțiuni și știu că și tu, omule, ai multe imperfecțiuni. Cum aș putea eu să te judec pe tine, fără a mă judeca întâi pe mine ?!

Trăiește, iubește , iartă și uită !

Fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

A trăi-trăire-52-- Silvia Urlih

Deci, uite că se poate și altfel. De ani de zile tot spun că biserica e în sufletul fiecăruia și că nu trebuie neapărat să mergem să pupăm mâna sau poala popii, să pupăm icoane și/sau să-i plătim pe alții să se roage pentru noi. Doar rugăciunea sufletului nostru ne poate ajuta să ne împlinim visele.

Acum, în zilele pandemiei coronavirusului care ucide sute de mii de oameni pe glob, când avem interdicție să intrăm în biserică să ne rugăm sau să luăm lumina pascală, toți preoții ne spun că biserica e in sufletul fiecăruia și că … ce contează dacă luăm lumina din biserici sau o aprindem la noi în casă. Unde-i adevărul pe care popii încercau să ni-l inoculeze ? Unde este de fapt CASA DOMNULUI ? Nu cumva CASA DOMNULUI este în sufletul fiecăruia dintre noi ? Nu cumva trebuie să ne întoarcem la origini ? Nu cumva trebuie să înțelegem că „la origini” înseamnă să ne întoarcem la lumina sufletului nostru, lumină care înseamnă de fapt IUBIREA către dumnezeirea noastră și a aproapelui nostru ?

Da, LUMINA DIVINĂ trebuie să ne fie în suflet ! Crezi oare că nu sunt credincioasă ? Ba sunt ! Doar că de mulți ani am ales să mă rog cu vorbele mele, să aprind o lumânare la mine în casă și să continui să vorvesc cu prietenul meu Iisus, tot de la mine de acasă. Nu mai vreau să plătesc pe nimeni să se roage pentru mine. Aprind o lumânare la mine acasă și stau la taclale cu Iisus, prietenul și Dumnezeul meu.

Treziți-vă oameni buni ! Treziți-vă și primiți LUMINA DIVINĂ cu sufletul și inima deschisă !

Acum 7 ani am scris o carte care are exact acest titlu: BISERICA SUFLETULUI MEU. Mai mult de atât, nu vreau să  comentez pe tema asta.

BISERICA SUFLETULUI MEU

Eu

sunt pământ și infinit,

vântul

m-a întrupat din lumină,

raza

m-a pus pe munte-n asfințit,

ruga m-a urcat spre cer

în surdină.

Curg peste mine mări de suspine,

cărbuni aprinși mă ard, mă împung,

doi aștri albaștri revarsă în mine,

biserici de rugă ce-n suflet mi-ajung.

M-ai ghemuit

în pumni dintre ape,

mi-ai strâns

pe umeri zilele-n secunde,

din poala lunii au pornit

să m-adape,

furtuni însetate

de mine flămânde.

M-ai  înviat din moarte

cu viață,

m-ai făcut să-nțeleg că nimic nu e greu,

mi-ai arătat că nu ești

fortăreață

și am văzut că ești

biserică în sufletul meu.

Dragii mei, revin iar și iar și vă spun : RUGAȚI-VĂ CU VORBELE VOASTRE ! RUGAȚI-VĂ la voi acasă, dar RUGAȚI-VĂ sincer, RUGAȚI-VĂ cu sufletul. NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU, dacă Îl acceptați în sufletul vostru ! Dacă nu puteți merge la biserică, vine CASA DOMNULUI la voi !

***

Silvia Urlih

A trăi-trăire-51- Silvia Urlih

Da, suntem forțați să fim departe de oamenii dragi, dar suntem mult mai  aproape de noi înșine.

În perioada pe care o traversăm, trebuie să fim uniți mai mult ca niciodată, trebuie să păstrăm legătura cu cei dragi nouă, trebuie să conversăm cât mai mult la telefon sau pe orice cale de comunicare. Avem nevoie să ne știm aproape unii de ceilalți. Avem nevoie să nu ne simțim singuri și părăsiți. Avem nevoie să nu simțim că suntem izolațe de lume și, de ce nu, de noi înșine.

Trebuia să stăm acasă pentru binele nostru și al celor din jur. Știu, nu este plăcut și de multe ori singurătatea adduce anxietatea și depresia. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem și să învățăm că suntem mai puternici decât emoțiile noastre negative.

Românii de dincolo de granițile țării, care până mai ieri huleau această țărișoară, revin cu sutele de mii acasă. E dreptul lor, normal, însă, ei nu vor să respecte regulile impuse de către guvernul acestei țări. Noi ne izolăm, pentru a ne feri de ei, ei cei care vin din țări infectate. Noi ne izolăm, iar ei se plimbă liber prin toate locurile care ne pot infecta. E problema lor dacă numărul identificării infectărilor și al deceselor se mărește. Noi, trăitorii acestui pământ sfânt care am decis să nu-l părăsim, TREBUIE SĂ NE FERIM DE EI. Așa cum am rezistat tuturor crizelor din această țară, vom merzista și acum.

Îmi pun (ipotetic) întrebarea firească, pe care milioane de oameni și-o pun : De ce să mă feresc eu de ei și nu ei să fie cei care să se autoizoleze, să se trateze ?
Cu toate astea, hai să vedem doar partea plină a paharului.

Sfatul meu este să folosim izolarea pentru a învăța cât mai multe despre noi înșine, inclusiv cum să gestionăm aceste momente dificile.

Conform zicerii „NIMIC NU VINE ÎNTÂMPLĂTOR”, hai să vedem de ce noi cei care am ales să nu ne părăsim țara, trebuie să ne sacrificăm, de ce tot noi trebuie să mai învățăm o lecție, lecția RĂBDĂRII și a IERTĂRII.

Acum este momentul perfect pentru ca tu să preiei controlul asupra propriilor trăiri deoarece, în această perioadă delicată, cu cât ești mai izolat de lume, cu atât adevăratele tale sentimente vor ieși mai mult la suprafață.

Trebuie să facem față temerilor, panicilor și anxietăților care ne încearcă, să le acceptăm și să le depășim. Dacă nu facem asta, tot ceea ce înseamnă disciplina noastră interioară, va fi zero.

Cred că lucrul de care ne este frică de fapt în izolare, este propria noastră persoană. Sentimentul că suntem singuri și nu ne simțim compleți, ne apasă și ne debusolează.

Ia-ți în stăpânire gândurile și în acest fel, vei ști să-ți stăpânești mai eficient trăirile sau gândurile negative.

Dezvoltă-ți așa cum doar tu știi, abilitatea care să te ajute să-ți dezvolți și să-ți întărești puterea interioară.
Ai grijă de sănătatea ta fizică și psihică!

IUBEȘTE tot ceea ce înseamnă lume, IARTĂ, împacăte cu trecutul tăi și UITĂ tot ceea ce te-a rănit ! Uitarea e cel mai bun medicament care te ajută să mergi mai departe.

VIATA MERGE MAI DEPARTE ! Deschide ușa unei alte zile !

***

Fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

A trăi-trăire-50- Silvia Urlih

Acum, când lumea s-a blocat, când totul s-a oprit în loc, când nimic nu mai funcționează, când ni s-a îngrădit dreptul la a sta mai aproape de 2 metri, când nu ne mai putem îmbrățișa, când economia o ia la vale și doar spitalele lucrează „la foc continuu” și doar farmaciile și magazinele cu alimente mai sunt deschise, când este criză mondială, noi, oamenii care-i iubim pe oameni, trebuie să mergem mai departe.

Da, trebuie să mergem mai departe !

Aflăm, de la o zi la alta, că sunt mai multe cazuri de infectări, iar numărul morților crește.

Începem să ne sufocăm între pereții casei. Începem să ne temem. Începem să refuzăm faptul că ni s-a îngrădit dreptul la plimbare și la muncă. Ne temem de necunoscutul care ne așteaptă. Poate că nu ne temem atât de boala în sine, cât de faptul că nu știm  ce va fi, cum vor evolua lucrurile, cum ne va fi viața, cum va fi economia, cum ne va merge afacerea, de unde vom avea bani să ne plătim chriile sau ratele.

Faptul că ne este greu să tolerăm incertitudinea, ne declanșează panică. Această panică este exacerbată de informațiile pe care le primim de la mass media. Ne lăsăm contagiați de panica socială, preluăm emoțiile, dar și comportamentul celor din jurul nostru.  Ajungem să gândim și să ne comportăm mai puțin rațional și mai mult emoțional. Suntem avizi de vești și căutăm (parcă în mod expres) informații care să ne confirme că situația e catastrofală. Mintea noastră reține doar părțile negative, nu și pe cele positive.

Este perfect normal să ne temem de boală, însă, această teamă o putem ține sub control. Teama de boală care este firească, ne poate declanșa, dacă nu o ținem sub control, gânduri obsesive și iraționale, o anxietate sporită, incapacitatea de a ne focaliza și pe alte aspecte. Trebuie să ne luăm toate măsurile de precauție, dar să conștientizăm când mintea noastră începe să-și facă scenarii catastrofale și să nu-i permitem să ne ducă în acea direcție.

Faptul că o anumită perioadă de timp suntem nevoiți să ne schimbăm stilul de viață și să stăm cât mai mult în casă, nu trebuie să ne sperie. Nu o luați ca și cum am fi închiși într-o închisoare, ca și cum am fim pedepsiți.

Îngrijorându-ne excesiv, trăind continuu într-o stare de panică pe care de multe ori ne-o alimentăm singuri, vorbind numai despre acest lucru, putem ajunge să percepem realitatea distorsionat, în sensul în care lumea ni se pare străină și parcă nici noi nu ne mai găsim locul în ea. Parcă suntem într-o stare continuă de așteptare temătoare, parcă nu mai reușim să vedem lumina de la capătul tunelului, parcă devenim din ce în ce mai disperați.

Dragii mei, fiți pozitivi, optimiști și rugați-vă ! NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU ! Acum, Dumnezeu este puțin supărat pe noi, oamenii și ne lasă să conștientizăm că fără EL, suntem un mare NIMIC. ACOLO UNDE CREDINȚĂ ÎN DIVINITATE NU E, NIMIC NU E !

Silvia Urlih

A trăi-trăire-49 - Silvia Urlih

Încep cu un sfat: vorbiți la telefon ori de câte ori aveți posibilitatea. Glasul persoanei iubite vă va încărca de energie, vă va da puterea de a rezista singuri între cei patru pereți ai casei și nu vă veți mai simți singuri și abandonați în autoizolarea asta nenorocită.

Această pandemie universală a făcut ca multe dintre cupluri să rămână izolate, fiecare în țara în care l-a prins epidemia. Nu se intră și nu se iese din multe țări. Granițele sunt închise. Fiecare țară v-a determinat să vă autocarantinați, pentru a vă feri de coronavirusul ăsta blestemat. Vă simțiți ca-n închisoare, dar această închisoare vă apără și vă este benefică.

Da, știu, e groaznic să știi că tu ești singur în casă, iar persoana iubită e singură într-o altă casă. Trebuie însă să înțelegeți că distanța înseamnă de fapt doar lipsa contactului fizic, nu și lipsa sentimentelor. Atunci când iubești sincer și dezinteresat, poți trece peste orice bariere fizice. Sufletul nu are bariere, deci sufletește puteți fi aproape(dacă vă iubiți și cu sufletele).

Pentru a împiedica distanța să-ți afecteze relația cu partenerul, este important ca și tu și el/ea să înțelegeți situația și să aveți încredere unul în altul necondiționat. 

E-adevărat, dorul doare rău, dar, acolo unde iubire e, vine și Dumnezeu cu iubirea Lui și vă întărește sentimentele.

O relație este considerată stabilă și matură, doar dacă cele două persoane sunt capabile să depășească anumite situații, precum această pandemie. Știți voi : la bine și la rău, tot împreună !

Neîncrederea, frica, îndoielile, sunt dușmanii relațiilor la distanță. Da, te-ai obișnuit cu partenerul și acum, când nu vă mai sunteți alături, simți că lipsește ceva din tine, simți că-ți ești doar jumătate din ființa ta. Nu-i bai… va trece și pandemia asta și vă veți fi iar împreună. Nu uitați ! Ce dai, aia primești ! Deci ? Fă și tu și el/ea ca această perioadă de distanțare să fie cât mai ușoară.

Oamenii echilibrați din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere psihic, pot menține căldura relației la distanță, dacă este bazată pe încredere și înțelegere. Asta nu înseamnă că lipsa mângâierilor și a privirilor cu subînțeles nu vă lipsește. Ba vă lipsește dar știu eu sigur că aveți tăria să treceți peste simțământul de singurătate și de abandon.

Trebuie să înțelegeți că nu a fost alegerea voastră să vă fiți departe, ci universul, sau pandemia asta e vinovatul.

În pofida faptului că vă aflați în locuri diferite din lumea asta mare, nu înseamnă că nu puteți împărți același spațiu emoțional. Sinceritea , iubirea, respectul, încrederea nu țin cont de distanță. Vă iubiți și punct.

Nu crezi că e mai greu să împarți singurătatea în doi, sub acelați acoperiș ? Faptul că vă dorți și că vă este foarte greu unul fără celălalt, e semn că vă iubți.

Aveți răbdare ! Gândiți-vă că fiecare clipă trăită departe, vă aduce de fapt mai aproape de momentul reîntâlnirii și că dorul și momentele de tristețe vă vor fi răsplătite în momentul în care vă veți lua iar în brațe.

Se spune că „ochii care nu se văd, se uită”. Eu aș spune că, dacă doi oameni se iubesc sincer și dezinteresat, pot înțelege că distanța nu face altceva decât să-i apropie. Poate că aveați nevoie de acest test dat de IUBIRE.

Fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

A trăi-trăire- 48 - Silvia Urlih

În zilele pe care am ajuns să le trăiesc, cu autoizolare, cu interdicții și reguli stricte, cu mască, mănuși și spălat pe mâini de 100 de ori pe zi, viața mea, planurile mele de viitor, (la fel ca și ale tale) îmi sunt date peste cap, iar viața, poate ternă până acum și încadrată în anumite tipare, hobby-uri, principii și reguli, pe care o duceam în urmă cu o lună, este acum dată peste cap, este cu susul în jos. Îmi este interzisă plimbarea, ies din casă doar cu declarație pe proprie răspundere unde TREBUIE să spun unde merg.

Știm cum ne-am fost, știm cum ne suntem azi, dar ce nu știm încă, este, cum ne vom fi, cum ne va fi după, și cât va dura această nebuloasă numită coronavirus, în care am intrat fără voia noastră.

Intuiția mea îmi spune că viața pe care o aveam înainte, nu va mai fi la fel!  Ceva se va schimba și-n viața mea, dar și-n a ta.

Poate că această pandemie se va termina peste vreo 3 luni, adică prin iunie 2020. E doar un feeling de-al meu. Poate că viața de după coronavirus ne va fi mai bună, deoarece avem marea șansă să ne trezim și să ne aducem aminte de ce ne-am reântors aici, care ne e misiunea sau menirea.

Cine s-ar fi gândit că acum, când natura este în plină înflorire, noi o să fim ținuți între patru pereți și că ne vom bucura de soare și de primăvară, din spatele ferestrelor. (dacă locuiești la casă,  mă bucur pentru tine că te poți bucura de înmugurire din spatele gardului). Văd de la geam cum de la o zi la alta pomii înfrunzesc, apoi înfloresc.

            A  fost nevoie ca virusul să ne oprească brusc din alergătura în care eram aproape în permanență. Te-ai gândit vreodadă că alergam pe o cale care de fapt nu ducea nicăieri și care nu ne servea  scopului pentru care noi am venit aici pe Pământ? Alergai la muncă, într-un trafic infernal. Alergai să-ți duci copiii la școală. Uneori uitai cât e ceasul și-ți uitai copilul de la școală, furat de iureșul muncii (al banilor). Alergai la cumpărături în hipermarketuri sau malluri, mereu aglomerate. Mereu pe fugă, ajungeai să mănânci din mers, sau pe tastaura calculatorului, sau poate că-ți aduceai aminte să mănânci la miezul nopții, sau poate că uitai să mănânci o zi întreagă…. și, uite-așa ai observant la un moment dat că ești obez și plin de boli.

Daca te-aș întreba acum unde te grăbeai, probabil că habar nu mai ai. Cert este un lucru foarte important: te îndepartai de tine, de cei dragi și de Dumnezeul din tine!

Cu cât alergai mai mult (pentru bani), cu atât de îndepartai mai mult de Sufletul tău!  Iată-ne acum la un punct de răscruce.

Dacă nu ai vrut să te regăsești de bună voie, iată-te nevoit acum să stai cu tine, să stai „acasă". Doar că acest „acasă" nu se referă doar la statul între patru pereți. „Acasă"este acel loc care ne așteaptă de mult să-l locuim. „Acasă" este de fapt un „acasă” al sufletului nostru.

Hai dragilor să profităm de această perioadă și să facem curățenia de primăvară în sufletele noastre ! Până acum nu ai știut, sau nu ai fost obișnuit să faci curățenie în suflet. Acum, când TREBUIE, când ești OBLIGAT să faci curățenie și în sufletul tău, e posibil să te ia amețeala, pentru că nu știi ce-i cu tine. Și nu exagerez cu nimic când spun asta. Nu mai știi ce să faci cu tine, cu programul tău, cu  hobyurile tale și cu viața ta. Imaginează-ți că doar ce ai cumpărat un apartament fără îmbunătățiri. Când te apuci de renovare, te apucă amețeala când meșterii te întrabă unde punem chiuveta, unde punem prizele…etc. Nu știi de unde să începi și unde să termini. Dacă ești puternic și înțelept, găsești soluțiile pe loc și… Doamne, ce bine îți este după ce se termină cu calvarul renovării și te muți în casa visurilor tale!

Acum ți se dă ocazia să faci curățenia de primăvară în sufletul tău, să faci ordine în gândurile tale și cu tine. Te înteleg dacă îți vine să faci orice altceva decât să nu fii nevoit să stai „acasă", cu tine și  cu cei dragi ție. Te înțeleg dacă ai momente când îți vine să te urci pe pereți.

Va trece și asta în câteva luni. Ne vom relua viața, însă, contează cât de mult și cât de mulți vom renaște. Contează cât de mult și cât de mulți vom reveni la ceea ce contează cu adevarat în viață.

Stim însă că primul lucru care se întâmplă pentru un om împins spre schimbare și transformare, este rezistența la durerea schimbării.

Uneori, viața nu iți mai dă șanse blânde pentru transformare ci te aruncă direct în hău pentru ca tu, cel vechi să mori și tu, cel nou, să renaști.

Oare chiar erai bine în timp ce alergai de colo colo într-un ritm nebun? Oare chiar erai bine când  te simțeai vinovat că „pierzi timpul" în scurtele momente de relaxare pe care ți le îngăduiai? Oare chiar erai bine când tu nu aveai timp să gătești, sau să te îngrijești de corpul tau?
Oare chiar erai bine când nu aveai timp să-ți faci o relație sau să petreci cu persoana iubită momente de fericire?
Oare chiar erai bine când iți neglijeai copiii sau părinții ?

Acest COVID-19 are un mesaj extrem de important pentru tine, pentru mine, pentru noi toți.  Am convingerea  că lumea se va vindeca doar în momentul în care vom înțelege cu adevarat mesajul transmis și ceea ce avem de schimbat în viețile noastre.

Acum trecem printr-o mare provocare și suntem invitați să renaștem cât mai mulți ! Femeile care au dat naștere unui copil, știu foarte bine cât de dureroasă este nașterea, dar cât de multă fericire îți oferă noul născut, atunci când îl ții în brațe și-i dai să sugă laptele pe care tu, mamă, îl produci. Așa-i și cu noi în aceste vremi. Orice naștere (renaștere) doare, dar, după aceea, câtă fericire ne poate oferi noul născut din noi .

Întrebare: Ce ai să faci după ce va trece această pandemie? Ți-ai relua viața de dinainte de coronavirus, alergând de colo colo, uitând de tine și de cei dragi ție, sau îți vei urma cu adevarat chemarea sufletului și motivul adevărat pentru care ai venit în această viață?

Haideți să profităm de ceasta perioadă pentru a evolua spiritual și … hai să renaștem împreună într-un număr cât mai mare !

***

Silvia Urlih

A trăi-trăire- 47 - Silvia Urlih

Suntem obligați prin lege, să ne autoizolăm pentru a ne feri sau pentru a-i feri pe alții de virusul ăsta nenorocit. Și, dacă tot stai în casă, fă în așa fel să nu o iei ca pe o pedeapsă, ci ca pe un dar divin. Hrănește-ti mintea, dar mai ales sufletul cu lucruri pozitive. Învață să faci ceva nou sau pur și simplu relaxează-te făcând diferite activități. 

Am certitudinea că totul în lumea asta se va schimba după această criză și cred că acum este momentul să te întrebi ce vei face în noua lume care acum renaște. 

Uite că acum, ești nevoit să te dai jos din caruselul vieții în care te învârteai zi de zi. Ai tot timpul să îți descoperi, să îți dezvolți și să-ți perfecționezi pasiunile, hobby-urile, vocația. E momentul să-ți faci curaj și să faci acele lucruri la care visai, dar le-ai tot amânat. Caută să te informezi, să citești, să participi la cursuri online, și învață lucruri noi care îți vor fi utile în viitor.  

Până acum te tot plângeai că nu ai timp pentru tine. Ei, uite că acum ai tot impul din lume. Și, dacă tot ai timp berechet, ce alegi să faci cu el?  Urmărești toate știrile pe TV și, dacă tot nu ai acces la „afară”, te panichezi. Îți hrănești și-ți alimentezi fricile, în loc să te gândești ce poți TU să faci pentru tine. Este absolut necesar ca în această perioadă și nu numai, să înveți să îți porți singur de grijă, nu să te bazezi pe faptul că alții vor avea grijă de tine. Te speli pe mâini, eviți să ieși din casă, te izolezi, fără să fie nevoie să ți se impună asta, dar ai ajuns ca și atunci când ieși de sub duș să te speli pe mâini. Dacă vrei să ieși cu bine din această criză, este obligatoriu să înveți să ai grijă de tine, să îți asumi responsabilitatea sănătății și vieții tale.  

Această criză, căreia eu i-aș spune al trei-lea război mondial (pentru că da, e un război cu un inamic nevăzut care ucide) ne arată să suntem cu toții interconectați. Este timpul să ne trezim și să înțelegem că prin acțiunile noastre îi influențăm și pe alții, la fel cum ei ne influențează pe noi. Prin autoizolare îi protejezi pe ceilalți, nu răspândești un virus care altora le poate fi mortal, sau te protejezi pe tine , pentru că îți poate fi letal. 

Ce conștientizezi despre tine în privința acestui subiect? Îți pasă de viața semenilor tăi sau funcționezi mai degrabă după principiul „dupa mine, potopul”? 

Dacă descoperi că funcționezi după a doua variantă, întreabă-te în ce fel de lume vrei să trăiești cu astfel de credințe.  

Acum a venit momentul să îți reevaluezi relațiile cu tine dar și cu  apropiații tăi. Acum, că stai închis alături de partenerul cu care îți împărtășești viața, ce descoperi? Te simți bine în prezența lor? Funcționați ca un cuplu sudat sau, din contră, pare că stați mereu pe un butoi de pulbere? 

Mai devreme sau mai târziu, criza asta va trece. Acum, nu poți să ieși din casă, dar, atunci când vei avea „liber”, vei putea din nou să „fugi” de acasă, să te ții mereu ocupat cu tot felul de activități? Ai putea să te gândești ce decizii și alegeri vei face după ce această situație se va fi încheiat? 

Vei depăși cu bine această criză, dacă nu-ți vei face tot felul de scenarii negative, ci doar dacă te focalizezi pe soluțiile care țin de tine, pentru a-ți menține sănătatea și integritatea fizică și psihică.

Informează-te din surse sigure pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în țară, dar fă-o cât mai rar. Apoi, întoarce-te la tine, la noile preocupări, la noua viziune pe care o vei avea față de viața ta, la schimbările pe care trebuie să le faci în stilul tău de viață.  

Fii mai conștient decât oricând, că sănătatea și chiar viața ta, depind doar de tine, de alegerile și deciziile tale și acționează în consecință !  

IUBEȘTE, IARTĂ și UITĂ ce te-a rănit și pe cel ce te-a rănit ! Viața-i viață, trăiește-o !

Silvia Urlih

A trăi-trăire- 46 - Silvia Urlih

Mi-a scis astăzi cineva un mesaj. Mă „ceartă” cu blândețe, că poemele mele sunt triste și-mi propune să scriu ceva mai spumos, mai efervescent, mai vesel. Nu știu să scriu nici texte umoristice, nici pamflete și nici versificări. Eu, îmi pun sufletul pe foaie și atât. Foaia albă de hârtie e dumnezeirea mea. Cine-mi poate înțelege metaforele e foarte bine, cine nu, e alegerea lor.

Dragii mei, textele pe care le scriu sunt inspirate din viața pe care o trăim, noi toți. Le scriu pentru a-i motiva pe oameni : DACĂ VREI, POȚI SĂ-ȚI DEPĂȘEȘTI LIMITELE , poți să te ridici din îngenunchiere.

Poemele în schimb,  sunt reflectarea a ceea ce simte sufletul, sunt spovedanii.

De aceea tot spun eu că suntem ceea ce gândim ceea ce ne dorim, ceea ce visăm. De aceea spun că suntem obligați să purtăm măști, pentru a ne piti sufletul în spatele lor. Masca ascunde labilitatea, emotivitatea, frumusețea  și sensibilitatea sufletului.

Între ce vrea sufletul și ce vreau eu (creierul) în viața reală e o mare diferență. De aceea, în fiecare dimineață mă uit în oglindă și-mi spun că vreau să fiu puternică. Și sunt puternică pentru că reușesc să mă autodepășesc.

Toți trăim în același areal, toți suntem înconjurați de oameni și de răutatea lor, toți ne zbatem în mocirlă. Lumea, oamenii din jurul nostrum, nu putem să o evităm. Trebuie să ne confruntăm zilnic cu ei, cu ura, invidia și răutatea lor. Unii reușesc să iasă din ea, alții rămân, ba mai mult se adâncesc în ea. Suntem „obligați” să purtăm măști pentru a ne apăra, pentru a ne feri de cei ce caută să ne afle punctual sensibil. Într-un ocean cu rechini, trebuie să devii rechin (dar, mare grijă, nu ataca, doar apără-te)

Una din metodele pe care eu le-am găsit pentru a mă încărca zilnic cu putere și cu energie, este rugăciunea. Rugăciunea spusă cu inima, cu sufletul și cu vorbele mele. O rugăciune simplă, dar care pe mine mă ajută: DOAMNE ISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIEȘTE-MĂ ȘI MĂ MÂNTUIEȘTE PE MINE ȘI PE CEI DRAGI MIE. LUMINEAZĂ-LE DOAMNE MINTEA CELOR CE MĂ INVIDIAZĂ ȘI-MI VOR RĂUL. MULȚUMESC DOAMNE, PENTRU CE MI-AI DAT, PENTRU CE-MI DAI ȘI PENTRU CE-MI VEI DA !

Sunt ceea ce sunt, pentru că asta vreau eu să fiu. Arăt așa cum mă vedeți voi, pentru că așa vreau eu. Par un om dur, pentru că viața m-a determinat să pun masca pe care scrie „DURITATE”. Sunt un om excesiv de sensibil, dar nu vreau să vă arăt asta. Sunt un om emotive, dar nici asta nu vreau să v-o arăt. Sunt un om puternic, care zilnic se luptă cu sine însăși, nu cu ceilalți. Mă lupt cu mine de când mă știu și nu am obosit.

Luptă și tu cu tine și sigur vei reuși să-ți învingi fricile, frustrările, neîmplinirile, emoțiile ! 

Fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

A trăi-trăire- 45- Silvia Urlih

În această perioadă, omenirea trece printr-o criză declanșată de coronavirus.

Trecem prin această criză, pentru că trebuie să ne fim martorii celei mai profunde treziri spirituale, la nivel global. Acum, în această perioadă, ori te trezești și devii lumină, ori nu și atunci vei continua să orbecăiești în întuneric. Ori te reîntorci cu fața către Dumnezeu, ori îți vinzi sufletul satanei.

Probabil că ești și tu, ca și mine, pe cale să te lași influențat de multitudinea de informații media, statistici sau scenarii cât mai sumbre care nu fac nimic altceva decât să provoace la nivel colectiv panică și anxietate în rândul populației.

Ceea ce vedem noi în acestă perioadă cu mintea, cu rațiunea, poate fi la polul opus fața de ceea ce vezi cu ochii sufletului.

A venit vremea să-ți asculți sufletul ! A venit vremea ca omenirea să pășească spre următorul nivel al constientizării!

Acum, nu avem decât două opțiuni: ori ne lăsăm dominați de logică, de creier și intrăm în panică, ori beneficiem de ceea ce ni se întâmplă pentru a crește spiritual, pentru a ne trezi, pentru a ne regăsi. Din două, doar una.

Hai să vedem în tot negrul care ne înconjoară, partea frumoasă a încercării. Hai să vedem doar partea pozitivă a  situației.

Omenirea o luase mult prea mult spre latura financiară, unde numitorul comun a fost acela al lipsei de timp. „Nu am timp nici măcar să respir, dară-mi-te să mai am timp de mine”. Te recunoști, nu-i așa ?

Dragii mei, nu priviți această pandemie care ne-a lovit ca pe ceva care ne vrea răul, care vrea să ne ucidă trupul ! Priviți această pandemie ca pe ceva care-și dorește să ne readucă la viață, la trăire, la credință.

Acest  coronavirus, această pandemie universală,  care ne-a autoizolat în case, ne dăruiește timpul înapoi,  ne oferă timpul de care ne-am tot plâns că ne lipsește, pentru a ne conecta la noi, la sufletul nostru, la corpul nostru, la esența noastră. Universul ni l-a dat în dar !

Acum este momentul să revenim la ceea ce am fost la naștere! Suflete pure și curate. Profitați la maxim de acest dar! Dacă nici acum nu te trezești, atunci când?

Nu vă întrebați acum, în aceste moment „Unde ești Doamne?!” Dumnezeu există, dar ne mai lasă puțin în panica creeată. Aveți încredere în El, pentru că nici un părinte nu-și pedepsește copiii… uneori doar ne lasă să ne lovim cu capul de podea, pentru a ne da seama că am greșit.

Mulțumește-I UNIVERULUI PENTRU DARUL PRIMIT ! 
FII OPTIMIST ȘI POZITIV !!

Silvia Urlih