A trăi-trăire- 48 - Silvia Urlih

În zilele pe care am ajuns să le trăiesc, cu autoizolare, cu interdicții și reguli stricte, cu mască, mănuși și spălat pe mâini de 100 de ori pe zi, viața mea, planurile mele de viitor, (la fel ca și ale tale) îmi sunt date peste cap, iar viața, poate ternă până acum și încadrată în anumite tipare, hobby-uri, principii și reguli, pe care o duceam în urmă cu o lună, este acum dată peste cap, este cu susul în jos. Îmi este interzisă plimbarea, ies din casă doar cu declarație pe proprie răspundere unde TREBUIE să spun unde merg.

Știm cum ne-am fost, știm cum ne suntem azi, dar ce nu știm încă, este, cum ne vom fi, cum ne va fi după, și cât va dura această nebuloasă numită coronavirus, în care am intrat fără voia noastră.

Intuiția mea îmi spune că viața pe care o aveam înainte, nu va mai fi la fel!  Ceva se va schimba și-n viața mea, dar și-n a ta.

Poate că această pandemie se va termina peste vreo 3 luni, adică prin iunie 2020. E doar un feeling de-al meu. Poate că viața de după coronavirus ne va fi mai bună, deoarece avem marea șansă să ne trezim și să ne aducem aminte de ce ne-am reântors aici, care ne e misiunea sau menirea.

Cine s-ar fi gândit că acum, când natura este în plină înflorire, noi o să fim ținuți între patru pereți și că ne vom bucura de soare și de primăvară, din spatele ferestrelor. (dacă locuiești la casă,  mă bucur pentru tine că te poți bucura de înmugurire din spatele gardului). Văd de la geam cum de la o zi la alta pomii înfrunzesc, apoi înfloresc.

            A  fost nevoie ca virusul să ne oprească brusc din alergătura în care eram aproape în permanență. Te-ai gândit vreodadă că alergam pe o cale care de fapt nu ducea nicăieri și care nu ne servea  scopului pentru care noi am venit aici pe Pământ? Alergai la muncă, într-un trafic infernal. Alergai să-ți duci copiii la școală. Uneori uitai cât e ceasul și-ți uitai copilul de la școală, furat de iureșul muncii (al banilor). Alergai la cumpărături în hipermarketuri sau malluri, mereu aglomerate. Mereu pe fugă, ajungeai să mănânci din mers, sau pe tastaura calculatorului, sau poate că-ți aduceai aminte să mănânci la miezul nopții, sau poate că uitai să mănânci o zi întreagă…. și, uite-așa ai observant la un moment dat că ești obez și plin de boli.

Daca te-aș întreba acum unde te grăbeai, probabil că habar nu mai ai. Cert este un lucru foarte important: te îndepartai de tine, de cei dragi și de Dumnezeul din tine!

Cu cât alergai mai mult (pentru bani), cu atât de îndepartai mai mult de Sufletul tău!  Iată-ne acum la un punct de răscruce.

Dacă nu ai vrut să te regăsești de bună voie, iată-te nevoit acum să stai cu tine, să stai „acasă". Doar că acest „acasă" nu se referă doar la statul între patru pereți. „Acasă"este acel loc care ne așteaptă de mult să-l locuim. „Acasă" este de fapt un „acasă” al sufletului nostru.

Hai dragilor să profităm de această perioadă și să facem curățenia de primăvară în sufletele noastre ! Până acum nu ai știut, sau nu ai fost obișnuit să faci curățenie în suflet. Acum, când TREBUIE, când ești OBLIGAT să faci curățenie și în sufletul tău, e posibil să te ia amețeala, pentru că nu știi ce-i cu tine. Și nu exagerez cu nimic când spun asta. Nu mai știi ce să faci cu tine, cu programul tău, cu  hobyurile tale și cu viața ta. Imaginează-ți că doar ce ai cumpărat un apartament fără îmbunătățiri. Când te apuci de renovare, te apucă amețeala când meșterii te întrabă unde punem chiuveta, unde punem prizele…etc. Nu știi de unde să începi și unde să termini. Dacă ești puternic și înțelept, găsești soluțiile pe loc și… Doamne, ce bine îți este după ce se termină cu calvarul renovării și te muți în casa visurilor tale!

Acum ți se dă ocazia să faci curățenia de primăvară în sufletul tău, să faci ordine în gândurile tale și cu tine. Te înteleg dacă îți vine să faci orice altceva decât să nu fii nevoit să stai „acasă", cu tine și  cu cei dragi ție. Te înțeleg dacă ai momente când îți vine să te urci pe pereți.

Va trece și asta în câteva luni. Ne vom relua viața, însă, contează cât de mult și cât de mulți vom renaște. Contează cât de mult și cât de mulți vom reveni la ceea ce contează cu adevarat în viață.

Stim însă că primul lucru care se întâmplă pentru un om împins spre schimbare și transformare, este rezistența la durerea schimbării.

Uneori, viața nu iți mai dă șanse blânde pentru transformare ci te aruncă direct în hău pentru ca tu, cel vechi să mori și tu, cel nou, să renaști.

Oare chiar erai bine în timp ce alergai de colo colo într-un ritm nebun? Oare chiar erai bine când  te simțeai vinovat că „pierzi timpul" în scurtele momente de relaxare pe care ți le îngăduiai? Oare chiar erai bine când tu nu aveai timp să gătești, sau să te îngrijești de corpul tau?
Oare chiar erai bine când nu aveai timp să-ți faci o relație sau să petreci cu persoana iubită momente de fericire?
Oare chiar erai bine când iți neglijeai copiii sau părinții ?

Acest COVID-19 are un mesaj extrem de important pentru tine, pentru mine, pentru noi toți.  Am convingerea  că lumea se va vindeca doar în momentul în care vom înțelege cu adevarat mesajul transmis și ceea ce avem de schimbat în viețile noastre.

Acum trecem printr-o mare provocare și suntem invitați să renaștem cât mai mulți ! Femeile care au dat naștere unui copil, știu foarte bine cât de dureroasă este nașterea, dar cât de multă fericire îți oferă noul născut, atunci când îl ții în brațe și-i dai să sugă laptele pe care tu, mamă, îl produci. Așa-i și cu noi în aceste vremi. Orice naștere (renaștere) doare, dar, după aceea, câtă fericire ne poate oferi noul născut din noi .

Întrebare: Ce ai să faci după ce va trece această pandemie? Ți-ai relua viața de dinainte de coronavirus, alergând de colo colo, uitând de tine și de cei dragi ție, sau îți vei urma cu adevarat chemarea sufletului și motivul adevărat pentru care ai venit în această viață?

Haideți să profităm de ceasta perioadă pentru a evolua spiritual și … hai să renaștem împreună într-un număr cât mai mare !

***

Silvia Urlih