Deci, uite că se poate și altfel. De ani de zile tot spun
că biserica e în sufletul fiecăruia și că nu trebuie neapărat să mergem să
pupăm mâna sau poala popii, să pupăm icoane și/sau să-i plătim pe alții să se
roage pentru noi. Doar rugăciunea sufletului nostru ne poate ajuta să ne
împlinim visele.
Acum, în zilele pandemiei coronavirusului care ucide sute
de mii de oameni pe glob, când avem interdicție să intrăm în biserică să ne
rugăm sau să luăm lumina pascală, toți preoții ne spun că biserica e in
sufletul fiecăruia și că … ce contează dacă luăm lumina din biserici sau o
aprindem la noi în casă. Unde-i adevărul pe care popii încercau să ni-l
inoculeze ? Unde este de fapt CASA DOMNULUI ? Nu cumva CASA DOMNULUI este în
sufletul fiecăruia dintre noi ? Nu cumva trebuie să ne întoarcem la origini ?
Nu cumva trebuie să înțelegem că „la origini” înseamnă să ne întoarcem la
lumina sufletului nostru, lumină care înseamnă de fapt IUBIREA către
dumnezeirea noastră și a aproapelui nostru ?
Da, LUMINA DIVINĂ trebuie să ne fie în suflet ! Crezi oare
că nu sunt credincioasă ? Ba sunt ! Doar că de mulți ani am ales să mă rog cu
vorbele mele, să aprind o lumânare la mine în casă și să continui să vorvesc cu
prietenul meu Iisus, tot de la mine de acasă. Nu mai vreau să plătesc pe nimeni
să se roage pentru mine. Aprind o lumânare la mine acasă și stau la taclale cu Iisus,
prietenul și Dumnezeul meu.
Treziți-vă oameni buni ! Treziți-vă și primiți LUMINA DIVINĂ
cu sufletul și inima deschisă !
Acum 7 ani am scris o carte care are exact acest titlu:
BISERICA SUFLETULUI MEU. Mai mult de atât, nu vreau să comentez pe tema asta.
BISERICA SUFLETULUI
MEU
Eu
sunt
pământ și infinit,
vântul
m-a
întrupat din lumină,
raza
m-a
pus pe munte-n asfințit,
ruga
m-a urcat spre cer
în
surdină.
Curg
peste mine mări de suspine,
cărbuni
aprinși mă ard, mă împung,
doi
aștri albaștri revarsă în mine,
biserici
de rugă ce-n suflet mi-ajung.
M-ai
ghemuit
în
pumni dintre ape,
mi-ai
strâns
pe
umeri zilele-n secunde,
din
poala lunii au pornit
să
m-adape,
furtuni
însetate
de
mine flămânde.
M-ai înviat din moarte
cu
viață,
m-ai
făcut să-nțeleg că nimic nu e greu,
mi-ai
arătat că nu ești
fortăreață
și
am văzut că ești
biserică
în sufletul meu.
Dragii mei, revin iar și iar și
vă spun : RUGAȚI-VĂ CU VORBELE VOASTRE ! RUGAȚI-VĂ la voi acasă, dar RUGAȚI-VĂ sincer,
RUGAȚI-VĂ cu sufletul. NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU, dacă Îl acceptați în sufletul
vostru ! Dacă nu puteți merge la biserică, vine CASA DOMNULUI la voi !
***
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu