Încep
cu un sfat: vorbiți la telefon ori de câte ori aveți posibilitatea. Glasul
persoanei iubite vă va încărca de energie, vă va da puterea de a rezista
singuri între cei patru pereți ai casei și nu vă veți mai simți singuri și
abandonați în autoizolarea asta nenorocită.
Această
pandemie universală a făcut ca multe dintre cupluri să rămână izolate, fiecare
în țara în care l-a prins epidemia. Nu se intră și nu se iese din multe țări. Granițele
sunt închise. Fiecare țară v-a determinat să vă autocarantinați, pentru a vă
feri de coronavirusul ăsta blestemat. Vă simțiți ca-n închisoare, dar această
închisoare vă apără și vă este benefică.
Da,
știu, e groaznic să știi că tu ești singur în casă, iar persoana iubită e
singură într-o altă casă. Trebuie însă să înțelegeți că distanța înseamnă de
fapt doar lipsa contactului fizic, nu și lipsa sentimentelor. Atunci când
iubești sincer și dezinteresat, poți trece peste orice bariere fizice. Sufletul
nu are bariere, deci sufletește puteți fi aproape(dacă vă iubiți și cu
sufletele).
Pentru
a împiedica distanța să-ți afecteze relația cu partenerul, este important ca și
tu și el/ea să înțelegeți situația și să aveți încredere unul în altul
necondiționat.
E-adevărat,
dorul doare rău, dar, acolo unde iubire e, vine și Dumnezeu cu iubirea Lui și
vă întărește sentimentele.
O
relație este considerată stabilă și matură, doar dacă cele două persoane sunt
capabile să depășească anumite situații, precum această pandemie. Știți voi :
la bine și la rău, tot împreună !
Neîncrederea,
frica, îndoielile, sunt dușmanii relațiilor la distanță. Da, te-ai obișnuit cu
partenerul și acum, când nu vă mai sunteți alături, simți că lipsește ceva din
tine, simți că-ți ești doar jumătate din ființa ta. Nu-i bai… va trece și
pandemia asta și vă veți fi iar împreună. Nu uitați ! Ce dai, aia primești !
Deci ? Fă și tu și el/ea ca această perioadă de distanțare să fie cât mai
ușoară.
Oamenii
echilibrați din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere psihic,
pot menține căldura relației la distanță, dacă este bazată pe încredere și
înțelegere. Asta nu înseamnă că lipsa mângâierilor și a privirilor cu
subînțeles nu vă lipsește. Ba vă lipsește dar știu eu sigur că aveți tăria să
treceți peste simțământul de singurătate și de abandon.
Trebuie
să înțelegeți că nu a fost alegerea voastră să vă fiți departe, ci universul,
sau pandemia asta e vinovatul.
În
pofida faptului că vă aflați în locuri diferite din lumea asta mare, nu
înseamnă că nu puteți împărți același spațiu emoțional. Sinceritea , iubirea,
respectul, încrederea nu țin cont de distanță. Vă iubiți și punct.
Nu
crezi că e mai greu să împarți singurătatea în doi, sub acelați acoperiș ? Faptul
că vă dorți și că vă este foarte greu unul fără celălalt, e semn că vă iubți.
Aveți
răbdare ! Gândiți-vă că fiecare clipă trăită departe, vă aduce de fapt mai
aproape de momentul reîntâlnirii și că dorul și momentele de tristețe vă vor fi
răsplătite în momentul în care vă veți lua iar în brațe.
Se
spune că „ochii care nu se văd, se uită”. Eu aș spune că, dacă doi oameni se
iubesc sincer și dezinteresat, pot înțelege că distanța nu face altceva decât
să-i apropie. Poate că aveați nevoie de acest test dat de IUBIRE.
Fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu