DE VORBA CU EL

Dorin, dragul meu,

Aveai doar 21 de ani cand ai plecat

Ai plecat , dragul meu fratior , lasind in urma ta doruri nemplinite , jale dor, si jar in suflete.

Ai plecat lasandu-ma cu sufletul farimitat si framantat de intrebari  si multe neraspunsuri.

Cine te-a luat ? De ce-ai plecat ? De ce Te-a luat ? Unde ai plecat ?De ce ne-ai lasat ? 

Multe intrebari la care am primit raspunsuri mult mai tarziu.

Te-a luat LEUCEMIA….a fost mai puternica decat mama, tata, eu, si multi altii… Asa s-a numit plecarea ta, LEUCEMIE, sau asa am numit-o noi.

De fapt te-a luat Dumnezeu..Avea mare nevoie de tine.

        Ai urcat sus, pe trepte de stele . Un inger te-a luat de mina si am vazut cum ai urcat.Era El, Iisus. Eu am ramas tintuita in lacrimi, in durere, in neputinta, in disperare , in boala necrutatoare care ma macina. 
M-am ascuns intr-o scoica, pe fundul oceanului involburat. M-ai cautat, m-ai gasit, mi-ai cantat duios ''melc melc codobelc" si am inceput sa ma descatusez, incet incet.

M-ati luat apoi , tu de-o mina , si El, ingerul de alta si m-ati plimbat printre nori si raze de speranta. Am stat in scoica mea, si am iesit doar pentru tine si El. Doar voi stiati cum sa-mi cantati duios ''melc melc codobelc". Mi-ati aratat viitorul.Era lumina, era farmec, era miracol. Am vazut, m-am vazut luindu-mi zborul. M-ati invatat sa zbor. Mi-au crescut aripi…. Mici la inceput, dar puternice si ample pe masura ce invatam plutirea. Am plutit ani in sir.

Am cazut de multe ori la pamant, frangandu-mi-se aripile, pe rand, cand  una, cand  alta.  Am ingenunchiat, dar tu si El m-ati ajutat, mi-ati mangaiat cu multa credinta aripa franta,  m-ati invatat cum sa ma ridic.

Tu ti-ai vazut de zbor mai departe spre alt infinit, eu am coborat aici, pregatind-ma sa-mi iau si eu zborul spre acelasi infinit asfintit.

Stiu ca ne vom intalni , stiu ca ma astepti. Nu mi-e frica, nu ma va durea, astept linistita sa ard pana la final. Astept linistita la Poarta. Tu ai ars prea repede. Focul lumanarii tale s-a stins prea de timpuri. Eu inca mai ard, mai ard inca in apa vietii, fara sa simt , fara sa stiu , cum si cand se va stinge si flacara mea.

As fi fost nimic fara VOI , fara TU si El.