SUNT DOAR O TRESTIE - Silvia Urlih

Sunt doar un strop de soare,

În care pui un fir de grâu,

Sunt doar o lacrimă ce doare,

Din care curge vechiul râu.

Sunt doar o trestie plapândă,

Din care faci stejar umbros,

Sunt o lumină fumegândă,

Pe cerul vieții întunecos.

Mă-nclin, și trupul mi se frânge,

Mă culc adesea jos... și plâng,

Mă scol , dar raza voi atinge,

Mă scol , și iar o să inving !

Sunt doar o trestie plăpândă,

Din care faci toiag de zbor,

O aripă ce vrea să-nvingă,

Trecutul dulce acrișor.

Plutesc cu aripa deschisă,

Spre infinitul nedecis,

Sunt trestie de mult promisă,

Divinlui din paradis.

Sunt doar o trestie plăpândă,

Ce zboară lin spre neștiut,

Sunt mlădioasă, dar arzândă

Sunt doar o trestie….și-atât.

Sunt doar o trestie plăpîndă, cu rădăcinile bine înfipte în viitor, ce mîine va fi o luminiță pe cerul instelat..

de Silvia Urlih 26.07.2011