SPRE CERUL DIN IZVOR - Silvia Urlih

Când cineva , acolo sus

a hotărât :

trebuie să urci în clipă și să pleci !

“Vin lângă tine, Doamne-al meu” - am spus,

“Ia-mă la Tine, ia-mă pe veci”.

Te-am însoțit , nălucă în tăcere,

până la ultimul prag ce mi-a fost acceptat…

Isus m-a învățat iertarea , mi-a spus apoi:

”La revedere!”

                                                              și-a  plecat.        

Și uite cât timp a trecut…

aștept să vină cineva

să-mi dea dezlegarea…

aștept pe Dumnezeu ,

o rudă,

chiar necunoscut ,

aștept …

mă rog să-mi fie ușoară așteptarea.

Să mă întorc ”de dincolo”mi-e greu, nu pot,

sunt ruptă-n două, sunt doar

jumătate …

fără cealaltă jumătate care formează “TOT”

sunt fără mine, fără suflet, sunt fluture de noapte..

S-ar zice că trăiesc,

dar fără Tine nu mă simt întreagă ,

te caut de când sunt,

puterile mă lasă uneori

și obosesc…

dar știu că-mi ești alături,

că-mi dărui lumea largă

că doar alături suntem

în zborul îngeresc.

Am revenit acum,trăiesc !

De când cu Tine m-ai luat , iubesc,visez și zbor

Tu , Doamne-al meu ești lângă mine și plutesc…

plutesc …

și urc

spre cerul din izvor.

Silvia Urlih 05.07.2011