Să nu vezi
micimea omului
mic,
să nu auzi
vorbele lor
de doi bani,
să taci și să-ți spui
„Mai am un pic” ,
să faci toate acestea
când te sprijini
de ani.
Să vezi
iubirea când vine
spre tine,
să auzi
glasul ei
cum te cheamă,
să nu taci
când în brațe Domnul
te ține,
să-ți simți inima
când să zbori te îndeamnă.
Să nu vezi
minciuna
cum se leagă
de tine,
să nu vezi
urâțenia stearpă
a vieții,
să nu vezi
plânsetul cu suspine,
să-ți simți sufletul
cum topește
nămeții.
Să nu auzi
blestemul celor
din jur,
să nu-ți auzi strigătul
de jale
și dor,
să nu auzi
cuvântul greu di-mprejur,
să simți
cum urci spre al tău pur
izvor.
Să taci
când îți plânge sufletul
de durere,
să taci
când îți vezi averea
pierdută,
să taci ,
să te ridici, căci ai multă putere,
să simți
cum te mângâie tăcerea
mută.
Să vezi
lumina lumii
când în tine-o zidești,
să auzi
cor de îngeri valsând,
să nu taci
când ești fericit și iubești,
să simți
când în brațe te iei
surâzând.
Să vezi
când iubirea vine
spre tine,
să auzi
glasul ei cum te-ndeamnă,
să nu taci
când Domnul în brațe te ține,
să simți
când divinul
spre tine
te cheamă.
Silvia Urlih
ascultă al iubirii glas/aleargă când te cheamă/ inima ta-i este popas /opreşte-o fără teamă!Felicitari!
RăspundețiȘtergere