Cu trup de sfântă,
ochi angelici
și stele blânde
de senin,
ai apărut
în dans serafic
purtând în mână,
cer blajin.
Purtai în plete
nor albastru,
cu dulce susur
de vioară,
te unduiai
ușor pe astru
în cântec tandru
de chitară.
Te cheamă
doruri dragi, dorite,
cu lacrime
de primăvară,
pe frunze calde,
adormite,
pe pat
de căutare-amară.
Mi-e dor
de vocea ta iubită,
mi-e dor
de zâmbetul din vis,
ești frunza mea
de pași strivită…
Te-aștept iubito,
din abis…..
Silvia Urlih 22.07.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu