Nu ați văzut cumva un înger ?!
Un înger
cu aripi larg deschise,
în aură-mbrăcat,
un înger rătăcit de mine,
un înger
ce-a plecat
când
noaptea-n mine s-a lăsat.
Nu ați văzut un înger ?
Era aici,
a fost cu mine,
a stat puțin
și
m-a privit cu ochi încercănați…
avea aripe-ntinse,
dar,
penele ciorchine,
era un înger vesel…
ba nu,
nu-l căutați.
Nu-l căutați,
lăsați-mă pe mine să-l găsesc,
el e al meu,
s-a rătăcit doar o secundă
în neant,
m-a luat cu el când m-am născut,
mi-a zis
o zi să pribegesc,
mi-a arătat un munte și mi-a spus:
voi fi
pe celălat versant.
Am început urcușul,
dar…
am alunecat,
cu palmele am răscolit în sus și-n jos versanții,
genunchii-mi sângerau,
dar
n-am abandonat.
Azi,
toamna m-a trezit
și
am găsit în pumni,
talanții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu