UN PUNCT - Silvia Urlih

Sunt

ca cerul

ce priveşte verdele

din galben spic,

sunt

ca spicul

ce îmbracă cerul

cu galbenul lui,

sunt

un punct ascuns de lună

sub un nume…

sunt nimic,

simt

culorile cum plouă

în bătaia soarelui.

Cântă-amestecul din ochi,

ochii

să mi-i peticească,

cântul vremilor ce vin

îmi alină-n bob

tristețea,

zumzetul viorii-n rază

mi-e chemare

îngerească,

mi-e împreunarea clipei

în tandem

cu bătrânețea.

Sunt

ca cerul care-și cheamă

verdele

de pe câmpie,

sunt

câmpia ce așteaptă

grâul

ca să dea în pârg,

sunt

un punct

pe cerul nopții,

sunt

un puf de păpădie,

am zburat prin lumea mare

și-am ajuns azi…

în amurg.

Silvia Urlih 15.04.2015