VIAȚĂ CĂLĂTOARE - Silvia Urlih

u

În lumea asta-ntunecată,

cu pete

fără de contur,

mă simt o pată de culoare,

un fir

încolăcit,

un punct,

o virgulă,

o acoladă,

fărâmă-n miez de șnur,

un șnur ce-și caută ieșirea

de când s-a rătăcit.

Prin labirintul fără capăt,

îmi urmăresc

destinul,

din când în când

mi-aud cântarea uitată-ntr-un ungher,

gust o frântură din trăire,

amară-i

ca pelinul,

gândul că șnuru-i încâlcit,

m-alungă

peste cer.

Dintr-un cotlon de trup uzat,

privesc

spre-ntunecime,

zăresc un punct,

o virgulă,

o pată de culoare,

pata-i albastră…

nu… e verde,

ba-s eu…

ba-i adâncime,

parcă-i lumină-n colțul meu,

o viață călătoare.

Silvia Urlih 08.04.2015