PE MARGINE DE SUFLET - Silvia Urlih

Stau

pe margine de suflet,

dezbrăcată de veștminte,

pieptul

mi-e strivit de graniți,

trupul

mi-e închis în casă,

ard ca jaru-ncins de maci,

voi primi niște cuvinte,

diligența-mi va aduce un mesaj…

sunt curioasă.

Tropotit de cai se-aude,

primesc vești de…

nicăieri,

sunt

răvașe de iubire scrise din necunoscut,

sunt

cuvinte așteptate,

le aștept din primăveri,

sunt

cuvinte ce vor scrie,

cântec

încă nenăscut.

Stau

cu ochii larg deschiși

pe cuvintele ce-mi cântă,

le citesc

și recitesc,

pare că le-am mai citit:

„Sunt

iubitul tău din gând,

gândul tău ades mă-ncântă,

te cunosc

de mii de ani,

căci,

în mine te-am zidit”.

”Tu

mi-ești gând,

eu

gând îți sunt,

ne-ntâlnim doar ca năluci,

pe cărări necunoscute  ne-ntâlnim

ca-ntr-un tablou,

ești

iubita mea din vis,

sunt

iubitul tău de-atunci,

suntem

doi necunoscuți,

am venit să-ți fiu cadou.”

Stau

pe margine de suflet,

mi-a căzut răvașu-n poală,

gândul

îmi adie fruntea,

lumea

este hăt, departe,

diligența

a plecat pe un drum

fără tocmeală…

eu,

citesc

și recitesc,

scrisul ce mi-e scris în carte.

Silvia Urlih - 27.04.2015