marți, 26 mai 2020

ESTE PENTRU CĂ - Silvia Urlih


Când plouă peste râu
cu apă de izvor,
plouă cu nemurire
și cu tăceri nespuse,
plouă cu nori ce-și plâng
în palme al lor dor,
plouă cu nopți
și zile
și oameni fără vise.

Când plouă peste lacuri
cu lacrimile mele,
când plouă peste mări
cu lacrimile noastre,
este că-n nouri luna
nu se mai vede-n stele
și că noi,
omenirea,
ne-am răsădit în glastre.

Când plouă peste mine
cu nori
și cu zăpadă,
când plouă peste tine
cu grindină și flori,
este pentru că-n noi,
soarele vrea să vadă,
dacă ne-om fi vreodată
un răsărit de zori.
Silvia Urlih - 26.05.2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu