Îmi curge
timpul prin clepsidră,
clepsidra-mi
strigă a trăire,
îmi curge
cerul printre lacrimi,
iar
lacrima mă oblojește,
îmi curge
printre lacrimi timpul
și
parc-aș fi
în
nemurire,
îmi curg
pădurile prin trup
și
toate-mi spun în cor :
TRĂIEȘTE
!
Îmi curg
câmpiile prin palme,
iar
palmele îmi sunt rănite,
îmi curge
râul printre tâmple,
iar gându-mi
spune că trăiesc,
îmi curge
lacul printre ochi,
iar
ochii-mi sunt
vise
ursite
îmi curge
printre plete noaptea,
dar
ziua-mi spune
să
iubesc.
Îmi curge
printre nori natura
și mi
se plânge că o doare,
îmi curge
dintre pleoape plâns,
iar
plânsul
mi-e
descătușare,
și mor,
în fluvii de cuvinte,
cuvinte
în încătușare,
îmi curg
lacrimi de neputință…
sunt
printre nori
o mică
boare.
Silvia Urlih - 15.05.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu