Dumnezeu mi-a
dat o pană și mi-a spus :
pictează-ți
raiul !
Am rămas
nedumerită și-am privit
către apus,
n-am văzut
nici rai nici iad,
am văzut doar
o pădure
o pădure-mbătrânită,
dar cu lujeri ce creșteau.
Lujerii mi-au
spus în șoaptă că-s copii ce vor fi,
sunt copiii
omenirii
care n-au un
viitor.
Dumnezeu mi-a
dat un pix
și mi-a spus
să îmi scriu
viața,
m-am uitat la
fila albă ,
care neagră
mi-a părut
cum să sciu cu
negru-n negru ,
nu se vede mai
nimic,
poate de-aș
găsi cerneala,
albu pe negru
s-ar vedea.
Dumnezeu mi-a
dat un rai
m-andemnat să intru-n
el !
Cum să intru
eu în rai,
când pământul
mi-este iad ?
Blând mi-a pus
mâna pe umăr
și mi-a spus :
ești ghiocel,
fii o floare
ce-nflorește,
fii verde de
mândru brad !
Dumnezeu mi-a
dat un rai,
însă raiul ce
mi-a dat,
n-am văzut că
îmi e rai,
am crezut
că îmi e iad,
iadul eu mi
l-am creat și …
de multe am
uitat,
Mulțumescu-ți
ție Doamne
pentru câte-am
îndurat.
Silvia Urlih 29.10.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu