NE IUBIM DEȘI NE DOARE DEPĂRTAREA! - Silvia Urlih

 

Mi-am pus dorul pe o stea

și mi l-am trimis în lume,

l-am rugat să nu mai stea,

să alerge către el,

el, i-acolo-n depărtare,

știu că-i el,

nu are nume,

dorul mi l-am scris pe-o pană,

pana-i el,

un porumbel.

 

El nu are înc-un nume,

eu îi spun

iubitul meu,

mi-e iubitul de departe

care mă iubește –n taină,

soarta ne-a făcut o farsă,

știu că drumul ne e greu,

depărtarea e aproape,

e doar

mâneca din haină.

 

I-am scris numele pe cer,

și-a venit în mare grabă,

acum știu cine-i alesul,

cerul

mi l-a dat în dar,

nu-i un nume ce-am găsit

aranjat pe o tarabă,

este el,

iubitul meu,

scris pe-o filă-n calendar.

 

Ne-am găsit și ne iubim,

precum florile din câmp,

ne iubim

precum un soare

își iubește-n zori trezirea,

ne iubim

precum iernarea-și pune ninsul

în alt timp,

ne iubim precum dormirea

își iubește-n zori trezirea.

 

Ne iubim precum un soare

își iubește însorirea,

ne iubim precum o lună

își iubește înnoptarea,

ne iubim precum doi oameni

își doresc în zori

iubirea,

ne iubim

și dăm uitării iar și iar ,

iar depărtarea.

 

Noi ne iubim deși ne doare depărtarea ,

Ne iubim lângă copacul ce-am îmbrățișat,

Noi ne iubim căci ne unește zarea,

Noi ne iubim căci depărtarea am încătușat.

Silvia Urlih - 30.10.2020