Cine sunt eu, cel ce sunt și am fost,
Cine sunt eu, cel ce astăzi trăiesc,
Cine sunt eu , poate are vreu rost,
Cine sunt eu, azi îmi pare firesc.
Pământul
și-a deschis o clipă poarta
din pământ,
m-a invitat
grădina cerului din el,
să o străbat,
mi-a spus
că-mi va răspunde la întrebarea
„cine sunt”
pașii mi i-a condus
spre templul din miezul lui aflat.
Pământul meu
de dincolo de râuri
și câmpie,
m-a așteptat să mă scobor
zâmbind,
în criptă,
fân necosit mi-a pus sub tălpi,
mi-a dat zorii să-mi fie,
marama de pe ochi mi-a luat,
să văd
lumina sfântă.
Pământul meu
cu flori culese din templul
neumblat,
m-a-ntâmpinat cu luna
și
soarele de-odată,
mi-a îmbrăcat tăcerea,
cuvinte noi mi-a dat
se le descătușez
din bolta
ferecată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu