Am strâns
pădurea toată-ntr-un copac,
am strâns
câmpia
într-un bob de grâu,
am strâns
tot universul
în al inimii iatac,
am strâns
oceanele
într-un firav pârâu.
Copacul,
a-nflorit de-atâta-mpădurire,
grâul,
roade a dat câmpiilor
din el,
hamacul,
m-a legănat o clipă
cât o-nmugurire,
pârâul,
a-nconjurat pământul și
l-a făcut inel.
Am strâns inelul
și mi l-am pus
la piept,
pieptul a tresărit,
căci n-a știut ce simte,
ca o baghetă magică mi-a spus
să mă deștept,
să nu-mi mai dorm dormirea,
pe muchii
mult
prea strâmte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu