Tu,
fluture-albastru
din floarea de gheață,
lasă timpul să doarmă,
sau,
plătește-i chirie,
vei trăi o
secundă,
o secundă de-o viață ,
vei trăi doar o viață,
doar atât
cât să-ți fie.
Tu,
fluture-albastru
care tremuri de frig,
lasă vremea să-ți scrie pe aripi,
că-i bine,
nu privi către mine,
chiar de eu
sunt pe dig,
lasă-mi zilele-n pace,
nu te ține de mine.
Tu,
fluture-albastru
ce-n albastru te scalzi,
lasă-mi mie lumina
lumânării albastre,
nu mă duce-n trecut,
eu trăiesc
doar în azi,
mâine…
mâine nu voi mai fi,
voi pluti
printre astre.
Tu,
fluture-albastru
ce în mine trăiești,
știu că timpul e hoț,
că îmi fură
din zile,
știu că-mi ești ca un frate,
că
oglindă îmi ești,
dar mai știu că trăind,
eu trăiesc
pentru mâine.
Silvia Urlih 13.05.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu