Întuneric și lumină,
zi
și
noapte-n univers,
om plăpând
și
om puternic
se ascund,
se întâlnesc,
zile-ntunecoase cântă,
nopțile
se scriu în vers,
întuneric și lumină
de obloane se lovesc.
Întunericul
se-nmoaie sub lumina orbitoare,
pic cu pic
se-mbracă-n alb,
strălucește pe orbită,
a-nțeles cuvântul magic,
știe
că nimic nu-l doare,
dacă raza ce străluce,
de-ntuneric nu-i oprită.
Luminează
ziua-n ziuă,
luminează
și străluce,
trupurile se despoaie de-ntunericul
obscur,
noaptea plânge-n disperare,
apoi,
merge să se culce ,
a pierdut lupta cu ziua,
doar
lumină-i împrejur.
Silvia Urlih 07.05.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu