De ce lași ploaia să te plângă ?!
De ce nu-i iei lacrima-n brațe ?!
De ce nu-i spui că e nătângă,
iar lacrimile ei sunt niște hoațe ?!
De ce
lași ploile să-ți spele
cu apa lor
izvorul viu,
de ce
nu-ți faci din ea umbrelă
să-ți fie soare
arzător,
de ce
n-o lași să-ți umple trupul
să-ți fie pajiști,
nu pustiu,
să râdă-n tine ca nebuna,
să fiți
fuior, lângă fuior ?!
Lasă–te-n voia ploilor,
lasă-te-n voia ei,
că-i ploaie,
cu stropii ei nemuritori
îți spală mâlul
din izvor,
lasă-te-n voia lacrimii,
de amintiri
să te despoaie,
lasă-te-n voia dorului,
căci fără dor
nu știi ce-i zbor.
Silvia Urlih 01.05.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu