AȘTEPT… Silvia Urlih

Tăcerea din nopțile tale,

mă caută-n albul opac,

mă-nvălui în palide vorbe,

cuvintele

mor nerostite,

ai vrea

să mă ai acuarelă,

să-ți râd

precum floarea de mac,

ai vrea

să îți fiu nerostirea din vise

cu lauri tivite.

Mi-e trupul

ca ceața de vară,

ți-e brațul

ca flacăra nopții,

mi-e văzul

orbit de-ntuneric,

ți-e ochiul

pictat de dantele,

mi-e sufletul viu

precum soarta,

ți-e soarta

la granița Porții,

mi-e glasul

acord de vioară,

ți-e vocea

cântată de stele.

Mă strigă în noapte tăcerea,

cuvintele tale-au un rost,

mă chemi,

ai nevoie de mine,

dar

nu-i încă timpul…

aștept,

aievea mă chemi de departe,

iar glasul

îmi spune c-am fost…

Cuprinde-mă-n braţe de vis

şi

strânge-mă toată la piept!

Silvia Urlih 08.06.2015