Iubite,
îmi ești străjer
la margine de lume,
bătrânii plopi ne cântă din liră
a iubire,
îmi ești copacul
care-mi vei da un nume,
un nume sacru
ce ne va fi
altarul din privire.
Iubite,
azi îmi ești scut
și înger,
îmi ești munte,
un munte fără stânci
și fără pietruriri,
tu îmi ești apă,
mi-ești buza cerului care-mi va fi punte,
îmi ești în glastră,
câmpia cu-nfloriri.
Iubite,
tu-mi ești lumina lunii
ce-n zori arde a soare,
îmi ești străjerul
ce-mi apără zidirea,
îmi ești durerea
ce-n zori
nu mă mai doare,
îmi ești iubirea
care-mi zidești în toamnă
răsărirea.
Silvia Urlih - 24.02.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu