E ziua din anul ce-mi cerne,
din ore,
târziul din viaţă,
secundele pică din mine
ca frunze
din crengile rupte,
mai trece un an fără mine,
mai caut drumul prin ceață,
visul din mine e roşu,
e roșul din nopți
fără trepte.
Sunt fata-nvelită în vise ,
iar roşul din mine
e-n ele,
e roșul iubirii din maci,
dar macul,
în viață mă ține,
se-ntoarce iubirea în suflet,
se țese din margini de stele,
mă-nvălui în roşul iubirii,
mă țes din vremuri
cu tine.
Sunt fata-nvelită în roșu,
cu rușul din mine mă țes,
mătasea îmi curge din răni,
e toarsă de fusuri de gând,
mai trece un an fără mine,
dar,
asta,
eu am ales,
mă țes din vremuri cu tine,
ne țesem pe rând,
renăscând.
Silvia Urlih 02.02.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu