Poate
că-s în visările tale,
caută-mă-n
albastrul opac
și strânge
pustiul din mine,
mă
varsă în nopţile tale
de
nedormire,
din
neguri,
sub
ploaia de stele,
adună-mă-n
tine,
secretul
albastru dezbracă-l,
cuprinde-mă
toată
în
palme.
Poate
că-s trup,
un trup
ce se pierde
prin
ceaţă,
poate
că-s noapte,
o
noapte sub palme de cer,
mă
strâng,
m-ofilesc
ca o floare,
mi-e
frică de neguri pustii,
te
strig
şi te
chem să m-acoperi,
îmbracă-mă-n
raze de zori.
Mi-e trupul din piese pierdute,
le caut
în neguri pustii,
mă
strâng din bucăţile rupte,
m-adun
să fiu iar
un
întreg,
aevea
te strig și te chem,
dar
glasul mi-e mort,
mi-e
ecou,
cuprinde-mă-n
braţe de vis
şi
strânge-mă toată
la
piept!
Silvia Urlih - 01.02.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu