NIMIC NU ESTE ÎN ZADAR - Silvia Urlih

Când te-am găsit,

erai doar suflet,

erai un suflet fără trup,

erai un trup fără de vlagă,

n-aveai nici zi,

n-aveai nici noapte,

vedeai cum zilele apun ,

erai, albina fără stup,

erai fără de răsărit,

nu auzeai

al sorții șoaptă.

Când te-am văzut,

erai doar zâmbet,

un zâmbet fără de suflare,

erai un suflet rătăcit

printre meanderele iubirii,

erai nimic,

mureai încet,

erai o rază fără soare,

te căutai prin univers

în căutarea

fericirii.

Când te-am găsit,

erai un lac,

un lac pierdut pe-al vieții valuri,

erai pădure fără pomi,

da-ți căutai raza de soare,

erai câmpie fără grâne,

erai un râu fără de maluri,

erai…

dar ți-ai găsit lumina,

chiar dacă e

o lumânare.

Când te-am văzut,

erai un flutur,

un fluture fără de aripi,

te-oi învăța ce este zborul

și aripi

îți voi da în dar,

te voi călăuzi spre ceruri,

ghețaru-n tine voi topi,

vei învăța că-n viața asta,

nimic nu este în zadar.

Silvia Urlih - 02.02.2019