SCRISOARE CĂTRE AI MEI - Silvia Urlih

Voi ați plecat la ceruri,

în locuri neștiute,

v-ați întâlnit cu timpul

și cerul

plin de alb,

voi ați plecat

și ați uitat de vrute și nevrute,

acolo unde sunteți,

se cântă leru-i ler

și d`albu-i d`alb.

Voi ați plecat părinți ai mei și ați lăsat în spate

un neam care vă spune că numele vi-l poartă,

ne-ați învățat că-n viață, viața e-n demintate,

ne-ați învățat că viața îți e destin, nu soartă.

Voi ați plecat părinții mei,

iar cerul vă e casă,

cu norii vă-mbrăcați,

dar raza voastră-i vie,

de-acolo ne vegheați…

chiar viața de-i spinoasă,

voi îngeri ne tot sunteți…

viața

prin noi

vi se rescrie.

Vă scriu iar o scrisoare părinți ai mei plecați,

vă scriu ca să vă spun că nouă ne e soare,

vă sciu ca să vă spun, că astăzi e iar marți,

ieri a fost luni, iar mâine, iar o să scriu scrisoare.
Silvia Urlih - 25.02.2019