Toamna mi-a
bătut în ușă.
N-am deschis.
Nu mi-e a
toamnă.
Mi-a bătut
apoi în geam.
M-am uitat și
am plecat.
Tinerețea îmi
zâmbește
și îmi spune:
dulce doamnă,
nu e vremea să
îmbraci haina toamnei,
e păcat.
Toamna-mi
plânge în pridvor
și mă-ndeamnă
să-ntomnesc.
O privesc
și-i râd în
față : te grăbești ,
nu-i încă timpul,
geaba-mi
plângi în prag de seară,
încă-i vremea
să trăiesc,
nu îmi plac
ploile tale,
nu îmi place
anotimpul.
Toamna-mi
spune să-mi privesc
buletinul și-ai
mei ani.
Care ani?
Ce buletin?
Anii-mi sunt
doar două glume,
două cifre ce
le-am dat
pentru cel
puțin doi bani.
Toamnă dragă,
fugi departe,
n-amurgesc, e
prea devreme.
Silvia Urlih - 31.10.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu