Mai scriu câte o vorbă în cartea vieții
mele,
cartea-i cam pe final, file nu prea mai sunt,
coperțile-s albastre, titlul e-n
ghilimele,
oare continui scrisul, sau gândul mi-e
doar gând ?
Izvoarele îmi cântă , mă cheamă la
scăldat,
câmpia mă îndeamnă să-mi fiu rod de
cules,
viața mă-ntreabă-n taină: ție, câte
ți-ai dat ?
Mă-ntreb câte o dată, să-mi dau viața-n proces?
Parcă m-aș judeca, parcă aș vrea să zbor,
parcă mi-ar fi mai bine cu mine să
mă-mpac,
parcă m-aș mai întoarce să-mi fiu din
nou izvor,
gândul se-ascunde-n gânduri… ascult, aud
și tac.
De ce să mă mai judec, așa eu am ales,
alegerile mele mi-au fost cununi de vis,
gutui au fost pe ram, iar eu mi le-am
cules,
le-am pus la geamul vieții, iar cartea, eu
mi-am scris.
Silvia Urlih - 19.06.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu