Azi, încă sunt
o floare în câmpie,
azi încă sunt un zbor
spre infinit,
azi încă sunt un suflet
care scrie
și merge-ncet,
spășit,
spre cel sfârșit.
Azi încă scriu de-aici,
de pe pământ,
scriu despre ieri
și despre azi
și despre mâine,
îmi pun în rime sufletul și cânt,
cânt despre voi
și despre El
și despre mine.
Poate că vă voi scrie
de dincolo de nori,
poate că voi trăi
prin scrierile mele,
poate mă veți simți
prin raze
sau prin ploi,
dar sigur voi trăi
și dincolo de stele.
Eu știu că moartea mi-i binecuvântare,
că sufletul îmi va trăi și dincolo de
nori,
eu știu că lumânarea când se va stinge, doare,
însă mai știu că-n viață, suntem
călători.
Silvia Urlih - 16.06.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu