PARCĂ MI-AM FOST - Silvia Urlih

Parcă zăresc în zare,

ce-n viață am trăit,

pare c-am scris scenariul

în care-am fost actor,

parcă nu am fost eu,

parcă o carte am citit,

m-am rătăcit prin file

ca și un infractor.

 

Parcă mi-am fost câmpie

cu spic neînverzit,

parcă mi-am fost un râu

ce-n mare s-a vărsat,

parcă mi-am fost copacul

de-otravă nimicit,

dar sigur mi-am fost om

ce multe-a înfruntat.

 

Parcă mi-am fost un munte

cu creastă înverzită,

parcă mi-am fost copilul

care a plâns în gând,

parcă mi-am fost fântână

de-o mână otrăvită,

dar sigur mi-am fost om…

un om pe ăst pământ.

 

Parcă mi-am fost zăpadă

sau soare parc-am fost,

parcă mi-am fost mălin

sau poate trandafir,

parcă mi-am fost o frunză,

dar oare are rost

să mai întreb divinul,

când viața-i suvenir ?

Silvia Urlih - 08.06.2021