Știi,
gândul
meu îmi e cu tine iară,
mă
plimbă
printre
păduri de coniferi,
am
mai pierdut o zi
și
înc-o primăvară,
dar
ne așteaptă zile noi
în
d-albe veri.
Știi,
sufletu-ți
mă ține iar la piept,
inima-ți
bate
ca
ceasul din perete,
îmi
spune la ureche
că
trebuie s-aștept
ca
pașii tăi
să
mai pășească niște trepte.
Știi,
gândul
tău
îmi
bate în fereastră
și-mi
spune larg să o deschid în noapte;
am
alergat la geam
și
am găsit în glastră
sufletul
tău înmănunchiat
în
mii de șoapte.
Silvia Urlih 05.06.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu