Ca un copac,
m-am zămislint din zare,
ca un copac
mi-am fost,
în zilele-mi oglindă,
ca un copac,
mi-am spus că nu mă doare,
când pădurarul,
m-a agățat în grindă.
Ca un copac,
am rezistat la ploi
și vijelii,
ca un copac,
mi-am mai lăsat o ramură tăiată,
ca un copac
am rezistat cu morții
printre vii
și mi-am dorit să fi trăit
în altă dată.
Ca un copac,
eu mi-am hrănit lăstarul,
ca un copac
am stat
o viață-n rădăcină,
ca un copac,
mi-am acceptat darul
și harul,
și-accept cu umilință
vremea ce-o să vină.
Ca un copac
ce-și știe rădăcinile în humă,
mi-am acceptat
și ierni
și veri
și primăveri,
mi-am spus că frunza mea
n-o să apună,
dar…
toamnele se pierd în veșnicile seri.
Ca un copac,mă-ndrept spre uscăciune,
ca un copac rezist vremii și tac,
ca un copac, m-aștept să fiu tăciune,
să fiu cenușa ascunsă într-un mac.
Silvia Urlih - 26.06.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu