sâmbătă, 23 noiembrie 2024

ÎMI CÂNTĂ ZĂPADA LA HARPĂ - Silvia Urlih


 

Îmi cântă iar zăpada

cu harpa la ureche,

iar îmi șoptește

că iarna mi-e aproape,

 îl rog pe Dumnezeu

ca iernile să-mi fie

nepereche,

îl rog să nu îmi lase zăpada

peste pleoape.

 

Divinul îmi tot spune

să-mi cânt sonetul vieții,

pașii ce-i las zăpezii

să fie tot în urmă,

zâmbesc cu veselie

și cu speranță ceții,

știu că divinul meu

mereu mi-este noroc

în urnă.

 

Îmi cântă iar zăpada

de pe copacii falnici.

De la fereastra mea

un brad îmi tot zâmbește,

e verde vara,

e verde iarna,

e verde primăvara,

în fiecare anotimp îmi spune :

hai zâmbește !

Silvia Urlih - 23.11.2024

marți, 19 noiembrie 2024

DACĂ NU AȘ FI ȘTIUT - Silvia Urlih

Dacă n-aș fi fost în boală,

nu aș ști ce-i sănătate,

dacă El n-ar fi spus scolă,

nu aș fi-n realitate.

 

Dacă n-aș fi fost rănită,

nu aș fi știut ce-i rana,

dacă n-aș fi fost căzută,

nu m-aș fi iubit iar iarna.

 

Dacă n-aș fi fost căzută,

nu aș ști ce-i înălțare,

însă viața e făcută,

să revii pe-a ta cărare.

 

Dacă nu aș fi știut că durerea-i înălțare,

poate că și azi, m-aș ruga la vechi altare.

  Silvia Urlih - 19.11.2024

 

duminică, 17 noiembrie 2024

AȘA E VIAȚA - Silvia Urlih


 Mă uit iar cu tristețe la copac,

ninge cu frunze pe sub fereastra mea,

mă uit pe geam, privesc , zâmbesc și tac,

e toamnă... adaug în viața mea încă o stea.

 

Revine iar o toamnă peste mine,

veni-va iar o iarnă peste noi,

speranța din mine cu mine mă va ține,

ce dacă vin zăpezi și nori și ploi.

 

Așa e viața, cu primăveri și ierni,

cu veri și toamne-mbelșugate,

rămâi în iarnă cu-atele primăveri,

rămâi cu anii tăi și fericește-te cu toate.

Silvia Urlih - 17.11.2024


sâmbătă, 16 noiembrie 2024

MĂ-NTREB - Silvia Urlih

 MĂ-NTREB

Mă-ntreb de ce mi-e frig,

de ce nu mi-e a soare,

mă-ntreb de ce cu toamna

nu mă-mprietenesc

mă-ntreb de ce mă-ntreb,

de ce sufletul doare,

căci viața mea mi-e soare

mi-e tot ce-i omenesc.

 

Răspunsul l-am aflat,

mă dor toamnele voastre,

mă doare ne-mplinirea

pe care o trăiți,

mă doare căutarea

ce-o căutați prin astre,

mă dor cuvintele

pe care le grăiți.

 

Mă-ntreb de ce voi care

venita-ți pe pământ,

n-ați înțeles

că viața-i fericire,

de ce v-aglomerați

cu gândurile-n gâd,

de ce n-ați înțeles ,

că viața e iubire.

Silvia Urlih - 16.11.2024


vineri, 15 noiembrie 2024

DOAMNE, DACĂ TU MI-AI CERE ! - Silvia Urlih


 

Doamne,

dacă Tu mi-ai cere

să te scriu în două vorbe

nu aș ști cum să Te scriu,

n-aș găsi cele cuvinte,

poate că ți-aș spune soare,

pentru vederile oarbe,

poate că te-aș căuta

printre oseminte sfinte.

 

Doamne,

dacă Tu mi-ai cere

ca să trec marea înnot,

știu că îmi vei fi alături

și la greu nu m-ai lăsa,

știu că dacă spun „nu pot”

Tu-mi vei spune că eu pot,

știu că îmi vei fi alături

până-ajung în palma Ta.

 

Doamne, tot ce îmi vei cere,

știu că Tu îmi dai putere.

Silvia Urlih - 15.11.2024

marți, 12 noiembrie 2024

AM SCRIS PE-O FRUNZĂ - Silvia Urlih

Am scris pe-o frunză că mi-e dor de mine.

Atunci eram în zori de primăveri,

mi-a spus atunci că viața m-o susține

să trec toamne prin veri dar și prin ierni.

 

Am scris pe-o frunză că vreau doar sănătate,

ea mi-a răspuns că nu este de-ajuns,

viața mi-a dat și bune și rele și de toate

și tot gunoiul ce sub preș mi l-am ascuns.

 

Am scris pe-o frunză când eram copil,

că vreau s-ajung acolo undeva

și am ajuns, deși mergeam tiptil,

mi-am depășit viața de mucava.

 

Am scris că vreau să-mbătrânesc frumos.

Și ce să vezi ? Deja-s în toamna vieții,

am învățat că-n viață toate au un rost,

iar eu, sunt iară în vara dimineții.

Silvia Urlih - 12.11.2024

 

joi, 7 noiembrie 2024

PĂMÂNTUL SE SCUFUNDĂ - Silvia Urlih

 

Pământul meu și-al tău și-al nostru,

urlă sub greutatea răului,

aș vrea să țin toți caii sub căpăstru,

dar, lumea nu-i a mea, este a hăului.

 

Aș vrea să pot schimba ceva în lume,

aș vrea ca omului să-i fie bine,

dar, omul nu mai vrea să-și aibă nume

și uită zilnic de-ofrandele divine.

 

Pământul se scufundă sub pași negri,

lumina luptă pentru supremație,

degeaba câte unii vor să-și fie integri,

sunt mult prea mulți ce nu vor să-și mai fie.

 

Pământul moare sub mult prea multă ură,

ne îngropăm fără să știm de ce-i așa,

nu înțelegem că totu-i o-ntreagă murătură,

o murătură acră, căci totu-i tot așa.


Silvia Urlih - 07.11.2024

sâmbătă, 26 octombrie 2024

ÎMI E A TOAMNĂ - Silvia Urlih

Miroase-n jurul meu a toamnă,

mă-mbie la visare să acced,

bne-ai venit iubită doamnă,

să mă îndrumi spre ceea ce eu cred.

 

Îți mulțumesc toamnă a mea,

că mă îndrumi frumos spre a mea iarnă,

știu, în curând pe cer voi fi o stea,

dar, te implor, nu accepta ca fulgii să mă cearnă.

 

Îmi e a toamnă, e toamna mea din viață,

îmi e a toamnă plină și bogată,

dar, încă-mi e a dimineață,

îmi e a toamnă, a toamnă-mbelșugată.

Silvia Urlih - 26.10.2024

 

miercuri, 23 octombrie 2024

DE-AȘ FI ȘTIUT - Silvia Urlih

 

De-aș fi rămas cu iarna-n mine,

și primăvara mi-aș da-o amanet,

n-aș fi știut cât viața mă va ține

în amalgamul ei de cabaret.

 

De-aș fi rămas în veșnicul trecut,

n-aș fi știut că pot și eu trăi,

n-aș fi aflat că mult m-am întrecut

și că, cu viața nu m-aș fi întâlni.

 

De-aș fi știut că viața e frumoasă,

n-aș fi căzut prin râpi de neumblat,

dar, am aflat că viața e mărinimioasă

și-mi dăruiește ce încă n-am aflat.

 

Silvia Urlih - 23.10.2024

marți, 15 octombrie 2024

AM ÎNȚELES - Silvia Urlih


 Am adormit puțin

pe amurginea timpului

și am simțit

că timpul meu

mă doare,

dar m-am trezi în iarba vere-a câmpului

și m-am văzut

învăluită-n soare.

 

Am colindat prin ploi  

d-am poposit în strugur,

am poposit din când în când

în lan de grâu,

când am simțit

că viața mi-este mugur,

m-am revărsat

în vechiul meu pârâu.

 

Pârâul a crescut

și-a revărsat în mare,

acolo ,

valul m-a urcat spre cer.

am înțeles

că timpul nu mai doare,

am înțeles

 că nu-mi mai sunt stingher.

Silvia Urlih - 15.10.2924

joi, 3 octombrie 2024

ERAM, DAR SUNTEM - Silvia Urlih

Ne-am întâlnit pe-un colț de rai,

eram și eu și tu pietre ciobite,

vedeam în tine ce încă mai erai,

vedeam în tine clipele pierdute.

 

Eram și eu și tu doi bieți atoli,

pierduți prin  mările adânci și negre,

eram și eu și tu asemeni a doi poli,

dar ne doream să traversăm eternele tenebre.

 

Eram, dar suntem pietre șlefuite,

ne-a încrusta povestea în poveste,

eram în cărți, file încă nescrise,

eram, dar azi, suntem o nouă veste.

Silvia Urlih -  03.10.2024

 

joi, 26 septembrie 2024

SĂ MAI RĂMÂN ÎN TOAMA VIEȚII MELE - Silvia Urlih


 

Aș vrea să mai rămân cu tine toamnă,

aș vrea să mai rămân un pic aici,

nu vreau să mă conduci spre crunta iarnă,

aș vrea o poezie-a vieții mele să-mi dedici.

 

Tu, toamna mea care îmi ești alături,

și-n care multe cele-am învățat,

te rog, mai pune peste mine niște pături,

ajută-mă , căci mult m-am înălțat.

 

Sunt eu în tine, sau tu ești lângă mine,

mai lasă-mă să-ți simt mirosul pur,

nu mă grăbi , mai am de dus zile senine,

în iarna vieții mele, nu vreau să intru, te conjur.

Silvia Urlih - 26.09.2024

marți, 10 septembrie 2024

COPILUL MEU CU SUFLETUL DE AUR - Silvia Urlih

 


Cândva ți-am spus că eu vreau la azil,

atunci când iarna îmi va zâmbi-n oglindă,

ai râs de mine mi-ai spus că-s un copil,

căci timpul nostru poate să ne surprindă.

 

Mi-ai spus că eu și tu vom fi bătrâni

și că iubirea dintre noi va fi eternă,

dar, eu mereu mi-am luat viața în mâini,

iar viața mea acum nu este ternă.

 

Copilul meu cu sufletul de aur,

eu te-am dorit , dar nu să îmi fii sprijin,

tu pentru mine îmi ești etern tezaur,

tu, pentru mine îmi ești etern divin.

 

Ai viața ta, ai viitoru-n față

eu nu vreau să îmi fii toiag

vezi-ți de tine, vezi-ți de a ta viață

eu îl am alături pe marele meu Mag !

Silvia Urlih 10.09.2024


vineri, 30 august 2024

OARE DE CE ? - Silvia Urlih

 

OARE DE  CE ?

Oare de ce mi-e dor de tine,

când știu că nu exiști în viața mea,

mi-e dor de cel ce-a fost cu  mine,

și îmi vei fi mereu o stea.

 

Oare de ce te simt că-mi ești aproape,

deși în viață nu te-am cunoscut,

te-aud, îmi spui în scurte șoapte,

că viața noastră cu lauri s-au cusut.

 

Mi-ești sufletul ce-n noapte s-a pierdut,

ne-am rătăcit în viețile trecute,

în gândul meu, mereu noi ne-am avut,

dar..ne-am pierdut în amintiri tăcute.

 

Silvia Urlih -   30.08.2024

NU-I ÎNCĂ TIMPUL ! - Silvia Urlih

 

Mai lasă-mă toamnă o clipă să respir,

nu-i încă timpul s-ajung grăbit în iarnă,

mai  am o clipă s-atârn de al meu fir,

mai lasă-mă toamnă, scumpa mea doamnă.

 

Nu vreau s-alerg prin ierni și prin troieni,

vreau să-mi fiu în veci o primăvară,

nu vreau ca timpul prin mine să mi-l cerni,

vreau să-mi fiu o dimineață-n plină vară.

 

Tu, toamna  mea care îmi ești în viață,

nu îmi lua frunza ce-mi e încă-n copac,

mai lasă-mă să-mi fiu în dimineață,

eu te ascult, m-aplec, îngenunchiez  și tac.

Silvia Urlih - 30.08. 2024

sâmbătă, 24 august 2024

MĂ IARTĂ DOAMNE ! - Silvia Urlih


 

Mă iartă Doamne, atunci când nu am mai putut,

mă iartă când eu ades  te-am renegat,

mă iartă Doamne, dar prea mult m-a durut,

mă iartă Doamne, c-am refuzat cândva al tău regat.

 

Azi vin la Tine în genunchi ca să mă ierți,

azi vin la Tine să-nțelegi c-am fost prea prost,

atât mi-a fost gându-nainte de ale Tale Porți

atâta am gândit, când n-aveam nici un rost.

 

Primește-mă Doamne și ia-mă în  Lumină

primește-mă Doamne căci aztăzi mă căiesc,

ți-aud în gând glasu-ți Sfânt, deși e în surdină

ajută-mă Doamne să-nvăț iar să trăiesc !

Silvia Urlih - 24.08.2024

duminică, 4 august 2024

L-AM ACCEPTAT PE DUMNEZEU - Silvia Urlih

 

Cândva, eu îmi doream avere,

nu pentru mine, ci pentru fiul meu,

mi-a fost ascultată-această vrere

și pentru asta, mi-a fost aproape Dumnezeu.

 

Cândva , nici nu știam cu e cu viața,

eram prea tânără, dar aveam vise,

dar, mi-a bătut în ușă dimineața

și m-am trezit că sunt în visele promise.

 

Cândva...a fost atunci, cândva,

azi sunt cu toate visele-mplinite,

mă uit în urmă...viața mi-a fost de mucava,

dar azi încă mai am motoarele pornite.

 

Mă uit în urmă și-s foarte fericită,

mă uit în azi și-s foarte împlinită,

mă uit la mâine și știu că-mi va fi bine.

De ce ? Căci am alături, proniile divinne.

Silvia Urlih - 04.08.2024


marți, 9 iulie 2024

MAI AM UN STROP DE AMINTIRE - by Silvia Urlih


 

Iubite, mai stau o clipă cu tine-n amintire,

mai stau o clipă cu tine-n noaptea noastră,

mi-aduc aminte de marea mea iubire,

dar, am plantat-o-ncet, la mine-n glastră.

 

Iubite, mai am un strop de amintire dragă,

nu îmi mai este dor de tine, nicidecum,

mi-ai fost în viața asta, miez de fragă,

mi-ai fost un foc ce azi s-a transformat în scrum.

 

Iubite, mi-ai fost o flacără ce-a ars,

mi-ai fost și soare și luna printre stele,

mi-ai fost... dar azi îmi ești doar vers

îți scriu doar versuri uitate prin vechile castele.

Silvia Urlih - 09.07.2024

sâmbătă, 6 iulie 2024

MĂ SUNĂ DOAMNA MOARTE - by Silvia Urlih


 

Din când în când mă sună doamna moarte,

ar vrea să-mi cumpere o clipă din trăire,

eu îi răspund că moartea mi-e departe

și că în viața asta am învățat să-mi fiu iubire.

 

Mă sună moartea pe-un  telefon inexistent,

habar nu am  de unde îi aud cuvintele,

ea mă tot caută, dar este foarte evident,

că eu am învățat să îmi transced mormintele.

 

Mă sună în zadar plăcuta doamnă,

eu îi răspund și-i zic zâmbind plăpând,

că sunt încă în viață, că-mi sunt încă în toamnă,

că până-n iarna vieții mai am de mers, dar doar fugind.

 

Din când în când mă cheamă doamna moarte,

eu îi răspund că multe îmi mai am de scris în carte.

Silvia Urlih - 06.07.2024

vineri, 21 iunie 2024

EU MI-AM PROPUS - Silvia Urlih

 Eu mi-am propus

să mai rămân o clipă

 în clipele ce vin,

eu mi-am propus

să nu mă dau bătută

în lupta cu anii bătrâneții,

eu mi-am propus

să beau din cupa plină cu senin,

eu mi-am propus

să retrăiesc iar anii tinereții.

 

Nu vreau să mă înglod în boli și în frustrări,

nu vreau să mai înot în mâluri și-n  deșert,

vreau să mă înalț spre albe, dalbe zări,

vreau să mă iubesc, să uit și să mă iert.

 

Eu mi-am propus să zbor spre infinit,

să nu mai știu de griji și ne-mpliniri,

am reușit, iar zborul îmi este împlinit,

azi știu că totul este doar despre iubiri.

 Sulvia Urlih 21.06.2024


vineri, 7 iunie 2024

ÎN DRUMUL MEU - Silvia Urlih

 

În drumul meu spre vindecare,

m-am mai împiedicat de câte-un ciot,

știam că vindecarea doare,

însă știam că pot, că încă pot.

 

În drumul meu spre împlinire,

m-am înțepat de câte-un spin,

m-am ancorat de-a Lui iubire,

și-am înțeles că viața nu mi-e chin.

 

În drumul meu înspre Lumină,

m-am mai lovit de câte-un nor,

El, mi-a cântat cu vocea Lui divină

și-am înțeles că... durerile nu dor.

 Silvia Urlih - 07.06.2024

luni, 27 mai 2024

MI-A SCRIS UN ÎNGER - Silvia Urlih

 

Mi-a scris un înger cu o stea,

că mă va duce pe cărări divine,

nu l-am crezut și i-am cerut să stea,

că încă nu sunt împăcată  eu cu mine.

 

Steluța însă mi-a poposit în casă,

o tot vedeam plutind printre hermine...

mi-a spus că ei puțin îi pasă

de luptele ce le tot dau cu mine.

 

De-odată, i-am văzut lumina sfântă,

și-am înțeles mesajul ei divin,

am auzit cum heruvimii-mi cântă

și-am înțeles că trebuie spre mine să revin.

 

I-am ascultat mesajul lui divin

și i-am urmat lumina ce mi-a dat,

cu îngerul încerc să îmi revin

și să-mi devin eu, unicul soldat.

 


marți, 16 aprilie 2024

O UMBRĂ-MI SUNT


 

O umbră-am fost pe ăst pământ

și-n umbră uneori m-ascund,

mă uit în spate și-n al meu gând,

mă văd ogoru-n lat și-n lung arând.

 

O umbră-am fost și încă parcă sunt,

mă uit în stânga dar și-n partea dreaptă,

în față văd că îmi voi fi cărunt,

în spate văd că am uitat o treaptă.

 

O umbră-am fost în viața ce mi-am fost,

dar azi îmi sunt o floare înflorită,

mi-am fost boboc și iarbă fără rost,

dar azi îmi sunt grădina însorită.

 

O umbră-mi sunt cât zilele-mi sunt scrise,

vin și revin mereu din infinit,

mi-am asumat ca zilele promise

să-mi fie pași spre ultimul zenit.

Silvia Urlih - 16.04. 2024

vineri, 12 aprilie 2024

MĂ-NTREABĂ GÂNDUL - Silvia Urlih

Din când în când, mă-ntreabă gândul ,

cine îmi sunt și ce-aș avea de-nfăptuit,

mă-ntreabă-n șoapte unde îmi e pământul

și dacă ce-am trăit mi-e fructul pârguit.

 

Din când în când, mă duc pe văi abrupte

și mă întreb de râul l-aș mai trece,

sufletu-mi răspunde că treptele nu-s rupte

și că orice mi-ar fi, încă nu-mi este rece.

 

Din când în când, m-arunc spre nemurire,

mă duc acolo de unde am venit,

m-arunc cu totul spre viață, spre iubire

și nu regret că am venit din alb finit.

Silvia Urlih 12.04.2024

 

duminică, 7 aprilie 2024

FLACRĂRA LUMINII VII – Silvia Urlih

 

Lângă ciutura din sat,

dorul mi l-am îngropat,

lăcrămioare -am cumpărat,

lacrima să-mi fie sfat.

 

Cu mine am stat la sfat,

dar nimic nu am aflat,

poate doru-i supărat,

că ce vrea, eu nu i-am dat.

 

Lacrima nu vrea să curgă,

obrazul nu vrea s-o șteargă,

poate distanța-i prea lungă,

să ne -ajungă doar o cergă.

 

Lăcrămioară, lacrimă,

ce ești floare-a lacrimii,

nu mă face-o victimă,

eu sunt flacără -a luminii vii !             

Silvia Urlih - 07.04.2024    

 


sâmbătă, 27 ianuarie 2024

CÂNDVA - Silvia Urlih



Cândva,

mă priveam de dincolo de geam

și mă vedeam

o pasăre rănită,

mă întrebam ades

dacă mai existam,

sau îmi eram

de veci murită.

 

Cândva,

mi-eram o pasăre-n-tr-un glob

și nu vedeam

ce e-n afara mea,

mi-eram adesea ascunsă

într-un bob

și nu vedeam iarna

cu fulgii ei de nea.

 

Cândva,

asta a fost demult,

dar mi-am spart globul de cristal

și am fugit,

m-am luat cu viața la trântă

în al său tumult,

iar azi sunt eu,

și știu că multe mai am încă de trăit.

Silvia Urlih 27.01.2024

sâmbătă, 20 ianuarie 2024

ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ ! - Silvia Urlih


 

Îmbrățișează-mă

când timpul tace,

iar orologiul s-a oprit,

mai dă-mi din cerul tău

un pic de pace,

și spune-mi

că plecăm spre infinit.

 

Îmbrățișează-mă

când timpul fuge,

iar soarele

ne este călăuză,

îmbrățișează-mă

chiar dacă ninge,

și de la tâmple

ne-a mai căzut o frunză.

 

Îmbrățișează-mă

când timpu-i obosit,

iar luna

ne trimite la culcare,

să-mpachetăm în stele

cerul necosit

și să pășim

pe-aceeași unică urcare.

Silvia Urlih - 20.01.2024