Îmi cântă iar zăpada
cu harpa la ureche,
iar îmi șoptește
că iarna mi-e aproape,
îl rog pe Dumnezeu
ca iernile să-mi fie
nepereche,
îl rog să nu îmi lase zăpada
peste pleoape.
Divinul îmi tot spune
să-mi cânt sonetul vieții,
pașii ce-i las zăpezii
să fie tot în urmă,
zâmbesc cu veselie
și cu speranță ceții,
știu că divinul meu
mereu mi-este noroc
în urnă.
Îmi cântă iar zăpada
de pe copacii falnici.
De la fereastra mea
un brad îmi tot zâmbește,
e verde vara,
e verde iarna,
e verde primăvara,
în fiecare anotimp îmi spune :
hai zâmbește !
Silvia Urlih - 23.11.2024